GERÁNIUM s. n. v. geraniu.

geranium sns [At: LTR / P: ~nium / V: geraniu / E: fr géranium] (Is) Ulei de ~ Ulei eteric cu miros de trandafir obtzinut din unele specii de plante.

GERÁNIUM s. n. (in sintagma) Ulei de geranium = ulei eteric cu miros de trandafir obtzinut din unele specii de plante. [Pr.: nium. Var.: gerániu s. n.] Din fr. géranium.

GERÁNIU s. m. (In sintagma) Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir obtzinut din unele specii de plante shi utilizat in parfumerie. [Var.: geránium s. n.] Din fr. géránium.

geraniu sn vz geranium

BRIBÓI briboi s. m. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina paroasa shi cu flori purpurii (Geranium silvaticum). Et. nec.

BUCHÉT buchete s. n. 1. Manunchi de flori aranjate (shi legate) impreuna. ♦ P. gener. Grup de obiecte de acelashi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare muzicale) publicate sau executate laolalta. 2. Aroma de vin. 3. Mica planta erbacee cu flori violetdeschis sau albastrepurpurii (Geranium pusillum). Din fr. bouquet.

CIOC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita zgomotul produs de lovituri (repetate) intrun obiect sau intrun material dur. Onomatopee.

CIOC² ciocuri s. n. 1. Partea anterioara terminala lunguiatza shi cornoasa a capului pasarilor care inlocuieshte sistemul dentar; plisc clontz. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutzita a unor obiecte; capat varf (ascutzit). 3. Barbishon tzacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a mintzi sau a deforma realitatea. 4. Compuse: cioculberzei = planta erbacee cu frunzele paroase adanc crestate shi cu flori violetepurpurii (Geranium pratense); cioculcucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant cu frunze compuse flori roshii roz sau albe shi fructe lungi asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); ciocintors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru cu ciocul lung subtzire shi ushor arcuit in sus cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). Cf. alb. čok rom. cioc¹.

NAPRÁSNIC A naprasnici ce adj. subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut dintro data; care se petrece fulgerator (shi neplacut); neashteptat subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nushi poate stapani sentimentele care actzioneaza cu violentza; impulsiv violent; aprig. 3. Care inspaimanta ingrozeshte (prin comportare); ingrozitor cumplit. 4. Care depasheshte cu mult limitele obishnuite (prin marime intensitate); extraordinar cumplit. ♦ (Substantivat m.; rar) Om voinic vlajgan. II. Subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia compozeelor cu flori galbenealbe cu frunze rigide acoperite cu peri moi shi cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Planta erbacee cu tulpina dreapta paroasa cu frunze palmate shi cu flori roshiiroz shi miros neplacut (Geranium robertianum). Din sl. naprasĭnŭ.

PALARÍE palarii s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului format dintro calota de pasla de paie de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intzepatoare a da cuiva o veste neashteptata shi neplacuta. 2. P. anal. Partea superioara in forma de palarie (1) a unor ciuperci. ♦ Discul fioriisoarelui in care sunt infipte semintzele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palariasharpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) roshie cu pete albe (Amanita muscaria): palariacucului = planta erbacee din familia geraniaceelor cu flori roshiibrune sau violetinchis folosita k planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. Et. nec.

PRIBÓI¹ priboaie s. n. 1. Unealta de otzel in forma de bara cu un capat conic care serveshte de obicei la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Batz lung terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie cu care se bat icrele pentru a le curatza de pielitze. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare shi cu flori roshii sau albe (Géranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. Din scr. priboj.

PRIBOͲ priboiesc vb. IV. Tranz. A gauri sau a largi o gaura cu priboiul¹ (1). Din priboi¹.

GERÁNIU s. n. V. geranium.

BUCHÉT s.n. 1. Manunchi legatura de flori. 2. Grup de arbori de aceeashi specie in cadrul unui arboret; boschet. 3. Aroma specifica a unor vinuri vechi selectzionate. 4. (Mar.) Ansamblu format din douatrei macarale servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].

GERÁNIU s.m. Planta salbatica sau cultivata cu flori ornamentale; mushcata. V. pelargonie. ◊ Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir folosit in parfumerie shi in cosmetica. [Pron. niu. / < fr. géranium cf. gr. geranion].

BUCHÉT s. n. 1. manunchi de flori aranjate shi legate impreuna. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de acelashi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare muzicale) luate impreuna. 2. grup de arbori de aceeashi specie in cadrul unui arboret. 3. aroma specifica a unor bauturi shi preparate din fructe shi legume. 4. ansamblu din douatrei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)

GERÁNIU s. m. planta salbatica sau cultivata cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir folosit in parfumerie shi cosmetica. (< fr. géranium gr. geranion)

BUCHÉT ~e n. 1) Grup de plante (flori frunze etc.) taiate shi aranjate in manunchi cu cozile intro directzie. 2) Totalitate de obiecte omogene unite impreuna intrun ansamblu. 3) Aroma specifica a unor vinuri coniacuri lichioruri de calitate superioara. /<fr. bouquet

CIOC¹ interj. (se foloseshte de obicei repetat pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte sacadate intrun obiect tare). /Onomat.

CIOC² ~uri n. 1) (la pasari) Formatzie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clantz. ◊ ~ulberzei planta erbacee mirositoare cu tulpina erecta cu frunze digitatlobate shi cu fructul o capsula. ~intors pasare migratoare acvatica de talie mare cu plisc subtzire intors in sus cu picioare lungi shi cu penaj albnegru. 2) fig. Parte terminala alungita shi ascutzita a unui obiect; varf. 3) Barba mica shi ascutzita lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbishon; tzacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtziata shi alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.

PALARÍE ~i f. 1) Acoperamant pentru cap format dintro calota cu boruri. ~ de paie. ◊ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept in ~ ai atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componenta a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperamant (aflat pe un suport). ~a ciupercii. ◊ ~asharpelui ciuperca foarte otravitoare avand partea superioara roshie cu pete albe; muscaritza. ~ de fier portziune oxidata aflata la suprafatza unui zacamant de metal. [G.D. palariei] /Orig. nec.

PRIBÓI¹ ~oáie n. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare shi cu flori mari roshii (rar albe) folosita in scopuri medicinale shi decorative. /<sb. priboj

PRIBÓI² ~iuri n. Unealta de perforat prin lovire constand dintro bara de otzel ushor ascutzita la unul din capete; dorn; mandrin. /<sb. priboj

A PRIBOÍ ~iésc tranz. (materiale) A gauri cu priboiul. /Din priboi

*gerániŭ m. (lat. geranium vgr. geránion d. geranós cocor). Bot. Priboĭ.

gerániu [niu pron. nĭu] s. m. art. gerániul

bribói s. m. pl. bribói art. bribói

buchét s. n. pl. buchéte

cioc/cioccióc interj.

cioc s. n. pl. ciócuri

gerániu s. m. [niu pron. nĭu] art. gerániul

palaríe s. f. art. palaría g.d. art. palaríei; pl. palaríi art. palaríile

pribói s. n. pl. priboáie

priboí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. priboiésc imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. priboiásca

BRIBÓI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratelebriboiului.

BUCHÉT s. 1. manunchi (reg.) smoc stebla shomoiog shomoltoc (Transilv. shi Ban.) chita (Transilv. Maram. shi Ban.) strutz (Transilv.) varsta. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) sagetzica.

CIOC interj. toc! (~! ~! se aude la usha.)

CIOC s. 1. clontz plisc (inv. shi reg.) rost (reg.) cioclontz ciup clantz clobantz flisc. (~ al unei pasari.) 2. (prin Transilv. shi Ban.) tic. (~ al gainii.) 3. barbishon barbutza tzacalie (frantzuzism rar) barbisha. (Un domn care poarta ~.) 4. v. varf. 5. v. capatzana. 6. (BOT.) cioculberzei = a) (Geranium pratense) greghetin (Bucov.) sagetzica (Mold.) plisculcucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) plisculberzei plisculcocorului plisculcucoarei; cioculcucoarei (Erodium cicutarium) = plisculcocorului plisculcucoarei (reg.) banat cucute (pl.) cumatra greghetin cioculberzei clontzulcocostarcului floareavinului plisculberzei. 7. (ORNIT.) ciocintors (Recurvirostra avosetta) = navodar (reg.) sabiutza. 8. (MED.) cioc de papagal v. osteofit.

CIOC s. v. ciorap masea.

NAPRÁSNICA s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru (reg.) inchegatoare mamapadurii priboicapresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiulbouluiaferigei.

PALARÍE s. v. abajur.

PALARÍE s. 1. (Transilv. shi Ban.) clop (arg.) gaina. (SHia pus ~ pe cap.) 2. (reg.) pleasca. (~ la o lampa cu petrol.) 3. (BOT.) caciula. (~ la ciuperci.) 4. (BOT.) palariacucului (Geranium phaeum) = (reg.) andrishea pliscaritza priboi sovarf dedansele; palariasharpelui (Amanita muscaria) = muscaritza.

PRIBÓI s. I. (TEHN.) dorn (reg.) dushlag (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) II. (BOT.; Geranium macrorrhizum) (reg.) banat bribor cumatra mushcata floarearaiului floareavinului floareaviorii plisculcucoarei poalaSfinteiMarii poalaSanteiMarii talpagashtii.

PRIBÓI s. v. palariacucului.

buchét (te) s. n. Manunchi de flori. Mr. buchet. Fr. bouquet; cf. ngr. μπουϰέτο (› mr.). Der. buchetar s. n. (rar frunze verzi care servesc drept garnitura buchetului de flori); buchetiera s. f. (florareasa).

cioc interj. Poc boc; imita zgomotul produs de o lovitura ritmica sau cel putzin repetata. Se foloseshte de obicei cu duplicare cioc cioc sau alternantza cioc boc cioc poc. Mr. cioc. Creatzie expresiva k boc toc poc coincide cu alte formatzii de acelashi tip cf. rus. čok „zgomot produs de o izbitura” de unde čokatsĭa „a ciocni paharele inchinind” it. ciocco fr. choc sp. choque etc. Cf. Schuchardt ZRPh. XV 104; Berneker 159. Der. cioc s. n. (plisc clontz; fam. gura; virf capat; pinten; barbishon; minerul cleshtelui; parte incovoiata a mai multor instrumente; cirlig pana de incondeiat ouale de Pashti; suvitza cirliontz; Arg. inshelaciune cursa) al carui sens fundamental se explica prin zgomotul care il produce ciocul mai cu seama atunci cind pasarile de curte ishi cauta hrana cf. mr. cioc „cioc” megl. cioc „ciocan” alb. čok „cioc”. Sau cautat pentru acest cuvint origini in afara limbii rom.: un ciop care ar proveni din pol. dziob ceh. djob rus. zob „gusha” (Cihac II 53); alb. čok (Meyer 448; Pushcariu Lr. 265); lat. *tiucus din gr. τύϰος (Philippide Bausteine 56; Philippide II 705; Pascu I 192). Totushi nu este necesar sa se caute atit de departe deoarece in sl. au fost foarte productive radacinile čok čuk čikati „a lovi”; insa este mai potrivita posibilitatea unei creatzii spontane a rom. cf. Rosetti II 114. Ciocanca s. f. (cirlig cange) poate fi un amestec de la cioc shi cange (DAR). Ciocot s. n. (ciucure; titirezul morii de griu). Der. ciocoti vb. (despre pasari ashi cauta hrana; despre animale a minca; a face zgomot mincind; a face zgomot lucrind); der de la cioc k bocoti de la boc; ciocotnitza s. f. (vorbaretz guresh; parazit lingeblide pomanagiu) cf. ciocoi; ciocotnitzi vb. (inv. a trai k un parazit). Ciocoroi s. n. (cirlig cange). Ciuc s. n. (tirnacop) cf. bg. čuk „ciocan”. Der. ciuceu s. n. (Trans. secure). Cf. cioaca ciocalau ciocan ciocni ciochina ciorchina ciocirlan ciuca ciucure.

cioc¹ adv. (reg.) nimic; deloc.

cioc² cioci s.m. (reg.; la pl.) cucuruz cules de pe cocean.

priboí² priboiésc vb. IV (pop.) 1. a gauri a perfora sau a largi o gaura cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a tzinti cu ochii a fixa (ceva sau pe cineva).

pribói¹ priboáie s.n. (pop.) 1. perforator dorn. 2. batz de batut icrele de peshte. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare shi cu flori roshii shi albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros shi scurt batut in bushtean pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatzatul de pielitza al icrelor de morun. 9. (reg.) solutzie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. shi reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

GERANIÚM (< fr. {i}; gr. geranion „mushcata”) s. n. Ulei de geranium = ulei eteric obtzinut din unele plante din familia geraniacee cu miros de trandafir utilizat in parfumerie shi in cosmetica.

GERANIUM L. GERANIUM fam. Geraniaceae. Gen originar din Asia Asia Mica Europa cca 280 specii erbacee cu rizom gros. Frunze alterne sau opuse dentate digitatlobate sau sectate obishnuit cu stipele. Pedunculi cu 12 flori caliciul cu 5 sepale imbricate 5 petale 10 stamine fertile libere sau concrescute la baza unde cele mai multe poarta o glanda.