opțiuni
  • info

14 definiții pentru palan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.

palan1 sn [At: CADE / V: ~c / Pl: ~e, ~uri / E: fr palan, palanc, it palanco] (Mrn) 1 Utilaj de ridicare manuală sau mecanică, format din doi sau mai mulți scripeți în jurul cărora sunt înfășurate cabluri, frânghii sau lanțuri Vz macara, mulfă, paștică. 2 (Spc; îf palanc) Macara folosită în marină Vz bigă.

PALÁN, palane, s. n. (Și în forma palane) Aparat de ridicat, constituit dintr-un sistem de scripeți cu axele paralele și dintr-un cablu sau lanț trecut pe șanțul scripeților. Să se ridice vaca la bord cu palancu. BART, S. M. 93. – Variantă: palánc s. n.

PALÁN s.n. Macara formată din mai mulți scripeți, folosită la ridicarea unor greutăți mari. [Var. palanc s.n. / < fr. palan, cf. it. palanco].

PALÁN s. n. macara din două mufle identice, servind la ridicarea unor greutăți mari. (< fr. palan)

PALÁN ~e n. Mecanism constituit dintr-un sistem de scripeți, folosit la ridicarea greutăților. /<fr. palan

PALÁNC s. n. v. palan.

PALÁNC s. n. v. palan.

PALÁNC s. n. v. palan.

palanc1 sn vz palan1

PALÁNC s.n. v. palan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

palán s. n., pl. paláne

palán s. n., pl. paláne

pălán s. n. (pl. pălanuri)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PALÁN s. v. muflă.

PALAN s. (TEHN.) muflă, scripete.

Intrare: palan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palan
  • palanul
  • palanu‑
plural
  • palane
  • palanele
genitiv-dativ singular
  • palan
  • palanului
plural
  • palane
  • palanelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanc
  • palancul
  • palancu‑
plural
  • palance
  • palancele
genitiv-dativ singular
  • palanc
  • palancului
plural
  • palance
  • palancelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

palan, palanesubstantiv neutru

  • 1. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: muflă scripete
    • format_quote Să se ridice vaca la bord cu palancu. BART, S. M. 93. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.