paietă sf [At: ARDELEANU, V. P. 35 / P: pa-ie~ / Pl: ~te / E: fr paillette] (Mpl) Mică piesă rotundă, din foi metalice, sticlă subțire, celofan etc., cu o gaură la mijloc, cusută sau lipită pe haine, pe stofe etc., obținându-se astfel un anumit efect de strălucire, care înfrumusețează obiectul, în special la lumina de seară Si: (pop) fluture.

PAIÉTĂ, paiete, s. f. (Mai ales la pl.) Mică lamă sau mic disc sclipitor de metal, de sticlă sau de celofan, foarte subțire, care se aplică ca ornament pe o țesătură pentru a produce efecte sclipitoare. V. fluture.

PAIÉTĂ s.f. Piesă mică metalică sau de sticlă cu gaură la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. pentru a le înfrumuseța. [< fr. paillette].

PAIÉTĂ s. f. (pl.) piesă mică metalică sau de sticlă, cu o gaură la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. (< fr. paillette)

PAIÉTĂ ~e f. mai ales la pl. Placă mică, subțire și lucioasă (de metal, sticlă), aplicată pe haine în scopuri decorative; fluture; șic. /<fr. paillette

paiétă (ornament) s. f., g.-d. art. paiétei; pl. paiéte

paiétă (podoabă vestimentară) s. f., pl. paiéte

PAIÉTĂ s. fluturaș, fluture, (reg.) șic. (~ la o rochie.)

PAIETĂ s. fluturaș, fluture, (reg.) șic. (~ la o rochie.)