pacișă sf [At: I. IONESCU, C. 154/23 / V: (înv) ~cesă, ~isă, (reg) ~cesiu smn, ~ceșă, ~ieși sfp, ~ioșă, ~iță, ~iuci ssp, ~iușă, păcâși ssp, păceși sfp, păciș smn, păcișe sfp, păciușe sfp / A și: paci~ / Pl: ~și, ~șe / E: ucr пачоси] (Pop; mpl; șls csc) Fire de in sau de cânepă de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului ieșit din ragilă Si: (reg) câlți. corectată

pacesă sf vz pacisă^[1]

pacesiu s vz pacișă

paceșă sf vz pacișă

pacieși sfp vz pacișă

pacioșă sf vz pacișă

pacisă sf vz pacișă

paciță sf vz pacișă

paciuci^[1] ssp^[2] vz pacișă corectată

paciușă sf vz pacișă

păcâși ssp vz pacisă^[1] corectată

păceși sfp vz pacișă

păciș s vz pacișă

păcișă^[1] sf vz pacișă

păcișe sfp vz pacișă

păciușe sfp vz pacișă

PACÍȘE s. f. pl. (Regional; și în forma păcișe) Fire de in sau de cînepă, de calitate inferioară, care rămîn de obicei în dinții daracului după pieptănatul fuiorului; cîlți. Ceea ce rămîne în perie se numește cîlțișori sau păcișe. PAMFILE, I. C. 208. Ș-am tors păcișele, Să-mi dai barizele. SEVASTOS, N. 161. – Variante: păcișe, păciușe (MARIAN, O. II 253) s. f. pl.

PĂCÍȘE s. f. pl. v. pacișe.

PĂCIÚȘE s. f. v. pacișe.

păcișèle f. pl. Mold. câlțișori, calitatea întâia de cânepă după ce s’a gătit de periat. [Rus. PAČESI].

pácișe și păcișéle f. pl. (rut. pačosi, cîlț, po-česáti, a peptăna; rus. páčesi, rămășiță de in la peptănătură; pol. paczesi, cîlț fin. V. cesală). Mold. Cînepă periată de calitatea cea maĭ bună.

!pacișă (pop.) s. f., art. pacișa, g.-d. art. pacișei; pl. pacișe

pacíșă (pop.) s. f., art. pacíșa, g.-d. art. pacíșei/pacíșii; pl. pacíșe/pacíși

pacíșă s. f., pl. pacíșe/pacíși

PACÍȘE s. pl. (pop.) câlți (pl.), (reg.) câlțișori (pl.), pacișele (pl.), pășunele (pl.). (~ele sunt fire de in sau de cânepă rămase în pieptenii ragilei.)

*PACIȘE s. pl. (pop.) cîlți (pl.), (reg.) cîlțișori (pl.), pacișele (pl.), pășunele (pl.). (~ele sînt fire de in sau de cînepă rămase în pieptenii ragilei.)