PĂSĂRÉSC, -EÁSCĂ, păsărești, adj. (Rar) 1. Care aparține păsărilor, privitor la păsări, de păsări, pentru păsări. 2. (Substantivat, f.; fam.) Limbă, limbaj greu de înțeles, artificial, argotic sau cu elemente de jargon. – Pasăre + suf. -esc.

păsăresc, ~ească a [At: DRLU / V: (reg) păser~ / Pl: ~ești / E: pasăre + -esc] 1 Care aparține păsărilor Si: (reg) păsărăresc (1). 2 Privitor la păsări Si: (reg) păsărăresc (2). 3 De păsări Si: (reg) păsărăresc (3). 4 Pentru păsări Si: (reg) păsărăresc (4). 5 (D. limbaj) Greu de înțeles. 6 (D. limbaj) Cu aspect de argou sau de jargon. 7 (D. limbaj) Convențional. 8 (Orn; îc) Uliu-~ Uliu păsărar (6) (Accipiter nisus).

PĂSĂRÉSC, -EÁSCĂ, păsărești, adj. (Rar) 1. Care aparține păsărilor, privitor la păsări, de păsări, pentru păsări. 2. (Substantivat, adesea ironic sau glumeț) Limbă, limbaj greu de înțeles, artificial, argotic sau cu elemente de jargon. – Pasăre + suf. -esc.

PĂSĂRÉSC, -EÁSCĂ, păsărești, adj. (Rar) 1. De pasăre. Însuși să privească cu ce chip îl slăvește, nația păsărească. ALEXANDRESCU, la CADE. ◊ Compus: mei-păsăresc v. mei. 2. (Despre un anumit fel de a vorbi) Argotic; greu de înțeles. Vorbea foarte mult și într-o limbă proprie: limba păsărească. GHEREA, ST. CR. II 54.

PĂSĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) rar Care este caracteristic pentru păsări; de pasăre. Tril ~. 2) fig. (despre limbă, vorbire, cuvinte etc.) Care nu este pe înțelesul oamenilor; greu de înțeles. /pasăre + suf. ~esc

păsăresc a. 1. ce ține de păsări: neamul păsăresc; limbă păsărească: a) graiul păsărilor maestre; b) un fel de graiu școlăresc ce constă în sufixarea unuia sau mai multor sonuri la fiecare silabă a vorbei: ex. măpă dupuc lapa școpoalăpă (= mă duc la școală); 2. se zice de o varietate de struguri numiți și pădureți. ║ păsărește adv. 1. ca o pasăre: fuge păsărește; 2. în limba păsărească, neinteligibil: a vorbi păsărește.

1) păsărésc, -eáscă adj. (d. pasăre). De pasăre, al păsărilor: neamu păsăresc. (Fam.). Limba păsărească, limbă convențională între puținĭ. (Această limbă consistă în aninarea unor silabe la silabele cuvintelor. De ex.: nusîv știŭsîv nisîvmicsîv = nu știŭ nimic saŭ te-ampe-am văpăzutput = te-am văzut. Multe școlărițe, călugărițe și alțiĭ o vorbesc foarte curent. Cu acest nume se poate numi și ceĭa ce înțeleg Francejiĭ pin argot. V. argot). Meĭ păsăresc, V. meĭ.

păseresc, ~ească a vz păsăresc

păsărésc (rar) adj. m., f. păsăreáscă; pl. m. și f. păsăréști

păsărésc adj. m., f., păsăreáscă; pl. m. și f. păsăréști

PĂSĂRÉSC adj. v. ininteligibil, neinteligibil.

păsăresc adj. v. ININTELIGIBIL. NEINTELIGIBIL.

lilion-păsăresc s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL.

măcriș-păsăresc s. v. DRACILĂ.

plisc-păsăresc s. v. BĂLUȘCĂ.

PĂSĂRÉSC, -EÁSCĂ (< pasăre) adj. 1. Care aparține păsărilor, privitor la păsări. 2. (Despre un limbaj, un jargon) Greu de înțeles, argotic; artificial, convențional. 2. Cireș p. = cireș nealtoit, care crește spontan, dispersat, prin păduri, îndeosebi, în regiuni de deal și la poalele munților; căutat ca lemn de mobilă.

păsăresc, -ească, păsărești adj. (d. limbi, limbaje) greu de înțeles; argotic