opțiuni
  • info

17 definiții pentru părtinitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.

părtinitor, ~oare [At: MINEIUL (1776), 14v2/30 / V: (înv) ~ten~, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: părtini + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care favorizează în mod conștient pe cineva Si: (rar) parțial2, (reg) părtăluitor, (înv) ocrotitor, protector Vz subiectiv. 3 a (Înv; d. circumstanțe) Favorabil. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care participă la ceva. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care contribuie la ceva.

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva, care ține partea cuiva (în dauna altuia). Locuitorii de pe la multe răzeșii nu s-au împroprietărit, din cauză că în comisiunea ad-hoc au fost oameni părtinitori. I. IONESCU, D. 202.

PĂRTINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (în opoziție cu nepărtinitor) Care părtinește; care ține parte cuiva; parțial. /a părtini + suf. ~tor

părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia: un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor.

părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial.

părtenitor, ~oare a vz părtinitor

părtinitoriu, ~orie a vz părtinitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părtinitoáre

părtinitór adj. m., pl. părtinitóri; f. sg. și pl. părtinitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂRTINITÓR adj. partizan, parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~oare.)

PĂRTINITÓR adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.

PĂRTINITÓR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.

PĂRTINITOR adj. parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)

părtinitor adj. v. BINEFĂCĂTOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.

părtinitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.

Părtinitor ≠ imparțial

Intrare: părtinitor
părtinitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtinitor
  • părtinitorul
  • părtinitoru‑
  • părtinitoare
  • părtinitoarea
plural
  • părtinitori
  • părtinitorii
  • părtinitoare
  • părtinitoarele
genitiv-dativ singular
  • părtinitor
  • părtinitorului
  • părtinitoare
  • părtinitoarei
plural
  • părtinitori
  • părtinitorilor
  • părtinitoare
  • părtinitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
părtenitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părtinitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

părtinitor, părtinitoareadjectiv

  • 1. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: imparțial
    • format_quote Locuitorii de pe la multe răzeșii nu s-au împroprietărit, din cauză că în comisiunea ad-hoc au fost oameni părtinitori. I. IONESCU, D. 202. DLRLC
etimologie:
  • Părtini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.