11 definiții pentru pântecăraie (pl. -ăi)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÂNTECĂRÁIE, păntecărăi, s. f. (Reg. și fam.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.
pântecăraie sf [At: DELAVRANCEA, O. I, 115 / V: (reg) ~tic~ / P: ~ra-ie / E: pântec + -ăraie] (Pop) Diaree.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
pântecăraie f. diaree, disenterie (mai ales la vite).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pânticăraie sf vz pântecăraie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÎNTECĂRÁIE s. f. (Regional) Boală, indispoziție caracterizată prin dureri de stomac și scaune dese. V. diaree, dizenterie. Jarcalete se văita de pîntecăraie și n-avea chef de lucru. PAS, L. I 80. O javră de cățel, urduros și bolnav de pîntecăraie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 43. Nu-și iau demîncare și se nutresc cu prune, mere și pere... de multe ori pier de pîntecăraie. DELAVRANCEA, O. II 115.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pîntecăríe f. (d. pîntece). Pop. Durere de stomah (colică, diaree, disenterie). – Și -ráĭe, pl. ăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pântecăráie s. f., art. pântecăráia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PÂNTECĂRÁIE s. v. diaree.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pîntecăraie s. v. DIAREE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pântecăraie, pântecărăisubstantiv feminin
- 1. Diaree. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: diaree
- Jarcalete se văita de pîntecăraie și n-avea chef de lucru. PAS, L. I 80. DLRLC
- O javră de cățel, urduros și bolnav de pîntecăraie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 43. DLRLC
- Nu-și iau demîncare și se nutresc cu prune, mere și pere... de multe ori pier de pîntecăraie. DELAVRANCEA, O. II 115. DLRLC
-
etimologie:
- Pântec + sufix -ăraie. DEX '98 DEX '09