7 definiții pentru ouț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

ouț sn [At: ECONOMIA, 213/26 / P: o-uț / Pl: ~e, (îrg) / E: ou + -uț] (Reg; șhp) 1-6 Oușor (1-6). 7 (Îc) ~ă galbine Bureți comestibili nedefiniți mai îndeaproape. 8 (Pop; îs) ~ul piciorului Ou (28).

OUȚ, ouțe, s. n. Oușor (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oúț s. n., pl. oúțe

oúț s. n., pl. oúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OÚȚ s. v. ouleț, oușor.

ouț s. v. OULEȚ. OUȘOR.

Intrare: ouț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ouț
  • ouțul
  • ouțu‑
plural
  • ouțe
  • ouțele
genitiv-dativ singular
  • ouț
  • ouțului
plural
  • ouțe
  • ouțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ouț, ouțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Ou + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.