7 definiții pentru ouț

Explicative DEX

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.

ouț sn [At: ECONOMIA, 213/26 / P: o-uț / Pl: ~e, (îrg) / E: ou + -uț] (Reg; șhp) 1-6 Oușor (1-6). 7 (Îc) ~ă galbine Bureți comestibili nedefiniți mai îndeaproape. 8 (Pop; îs) ~ul piciorului Ou (28).

OUȚ, ouțe, s. n. Oușor (1).

Ortografice DOOM

oúț s. n., pl. oúțe

oúț s. n., pl. oúțe

Relaționale

OÚȚ s. v. ouleț, oușor.

ouț s. v. OULEȚ. OUȘOR.

Intrare: ouț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ouț
  • ouțul
  • ouțu‑
plural
  • ouțe
  • ouțele
genitiv-dativ singular
  • ouț
  • ouțului
plural
  • ouțe
  • ouțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ouț, ouțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Ou + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.