OTÍC, otice, s. n. (Pop.) Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din sb. otik.

otic sn [At: KLEIN, D. 65 / V: (reg) ho~, otâc, ~id, ~ig, po~, ut~, utică sf / Pl: ~ice și (reg) ~uri / E: srb otik] 1 (Pop) Lopățică cu care se curăță plugul Si: (reg) oticău (1), otinc (1), răzuitor, răzuș. 2 (Reg) Săpăligă. 3 (Reg) Țaglă lată de spart gheața Si: oticău (3), otinc (3). 4 (Rar) Lopățică cu care se curăță trotuarul de noroi sau de zăpadă Si: otinc (4). 5 (Reg) Bâtă. 6 (Pop) Cui cu care se prinde proțapul de rotilele plugului Si: oticău (6). 7 Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul care leagă snopurile de fân Si: (reg) ceatlău, oticău (7), otinc (5). 8 Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut Si: (reg) oticău (8), otinc (6). 9 (Reg) Fir de urzeală netrecut prin ițe Si: oticău (9), otinc (7). 10 (Reg) Măsură cu care se ia vama la moară Si: oticău (10), mertic. 11 (Reg) Doniță mică Si: oticău (11). 12 (Reg) Pahar mic.

OTÍC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din scr. otik.

OTÍC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pămînt brăzdarul și cormana plugului. Rumînul nostru mergea tăcut în urma plugului și curăța din cînd în cînd cormana cu oticul. SANDU-ALDEA, U. P. 8. Mi se pare c-a da el și teleagă și plug și otic și tot, numai să scape de noi. CREANGĂ, P. 250. Oticul dă afară lutul grămădit în plug. BELDICEANU, P. 64.

OTÍC ~ce n. Unealtă de metal cu coadă de lemn, asemănătoare cu o lopățică, cu ajutorul căreia se curăță pământul de pe brăzdarul și cormana plugului. /<sb. otik

otic n. Mold. lopățică de curățat brăzdarul plugului de pământul ce se strânge pe el: o da și el plug și otic CR. [Slovean OTIKA].

otíc n., pl. e (sîrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tykati, a înpunge, a atinge). Lopățică de curățat trotuaru de noroĭ orĭ de zăpadă bătăturită. Unealta (de lemn orĭ de fer) cu care se curăță de pămînt cormana pluguluĭ. – La Hațeg răzuș.

otâc sn vz otic

otid sn vz otic

otig sn vz otic

otíc (pop.) s. n., pl. otíce

otíc s. n., pl. otíce

OTÍC s. (TEHN.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuș, (prin Transilv. și Maram.) săpălău, (prin sud-vestul Transilv.) spetează. (~ la plug.)

OTÍC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

OTIC s. (TEHN.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuș, (prin Transilv. și Maram.) săpălău, (prin sud-vestul Transilv.) spetează. (~ la plug.)

otic s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.

otíc (otíce), s. n. – Strămurariță, curățitoare pentru plug. – Var. oticău. Sb., cr. otik, slov. otika (Cihac, II, 234; Candrea 20).

otíc, otíce, s.n. (pop.) 1. lopățică de curățat pământul de pe brăzdar și cormana plugului. 2. băț lung, bâtă. 3. mertic. 4. doniță.

otíc, oticuri, s.f. – (reg.) Lopățică, săpăligă cu care se curăță plugurile de pământ; săpălău (ALR, 1956: 23). – Din scr. otik (Scriban; Cihac, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

otíc, -uri, s.f. – Lopățică, săpăligă cu care se curăță plugurile de pământ; săpălău (ALR 1956: 23). – Din srb. otik (Cihac, cf. DER).