7 definiții pentru ospecior
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. -ior.
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ospecior sm [At: TEODORESCU, P. P. 459 / V: (reg) ~ețior, uspăc~ / Pl: ~i / E: oaspete + -ior] 1-2 (Pop; șhp) Musafir (drag).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui oaspete. Ospeciorii nici nu să așăzaseră bine pe după mese cînd ajunse el acasă. RETEGANUL, P. III 42. – Variantă: ospețiór (TEODORESCU, P. P. 459) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ospețior sm vz ospecior
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSPEȚIÓR s. m. v. ospecior.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ospeciór (pop.) s. m., pl. ospecióri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ospeciór s. m., pl. ospecióri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ospecior, ospeciorisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui oaspete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ospeciorii nici nu să așăzaseră bine pe după mese cînd ajunse el acasă. RETEGANUL, P. III 42. DLRLC
-
etimologie:
- Oaspete + sufix -ior. DEX '98 DEX '09