opțiuni
  • info

10 definiții pentru oscior

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.

OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.

oscior sn [At: ANON. CAR. / V: oșc~, (nob) oșâor / Pl: ~oare / E: os + -cior] 1-2 (Șhp) Os (1) (mic) Si: oscior (1-2), (pop) (1-2), osișor (1-2), (pop) osurele (1-2), osușor (1-2), (îvp) osuț (1-2), (reg) osui (1-2). 3 (Lpl; gmț) Oseminte. 4 (Lpl; gmț) Cadavru. 5 (Lpl; gmț) Ființă. 6 (Lpl; gmț) Trup. corectată

OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui o s. Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259. Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56.

oșâor[1] sn vz oscior

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: oșîor — LauraGellner

oșcior sn vz oscior

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osciór s. n., pl. oscioáre

osciór s. n., pl. oscioáre

oscior.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSCIÓR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.

OSCIOR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.

Intrare: oscior
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscior
  • osciorul
  • oscioru‑
plural
  • oscioare
  • oscioarele
genitiv-dativ singular
  • oscior
  • osciorului
plural
  • oscioare
  • oscioarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oșâor
  • oșâorul
plural
  • oșâoare
  • oșâoarele
genitiv-dativ singular
  • oșâor
  • oșâorului
plural
  • oșâoare
  • oșâoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oscior, oscioaresubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui os. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciolănaș ciolănel osișor osuț
    • format_quote Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare și țărînă. GALACTION, O. I 259. DLRLC
    • format_quote Îi dete să mănînce o găină friptă și îi zise să bage de seamă să nu piarză nici un oscior. ISPIRESCU, L. 56. DLRLC
etimologie:
  • Os + sufix -cior. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.