opțiuni
  • info

14 definiții pentru ortomănesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ, ortomănești, adj. (Pop.) De ortoman, haiducesc. [Var.: iortomănesc, -eáscă adj.] – Ortoman + suf. -esc.

ortomănesc, ~ească a [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (îrg) io~ / Pl: ~ești / E: ortoman + -esc] (Pop) Haiducesc. corectată

ORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ, ortomănești, adj. (În poezia pop.) De ortoman, haiducesc. [Var.: iortomănésc, -eáscă adj.] – Ortoman + suf. -esc.

ORTOMĂNÉSC ~eáscă (~éști) rar (în poezia populară) Care este caracteristic pentru ortomani; propriu ortomanilor. /ortoman + suf. ~esc

IORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ortomănesc.

IORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ortomănesc.

iortomănesc, ~ească a vz ortomănesc

IORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ, iortomănești, adj. (Mai ales în baladele populare) Caracteristic voinicilor, haiducilor; haiducesc. V. ortoman. Bărbieri că aducea, Frumușel că mi-l rădea, Lăsa chică voinicească Și tîmplă iortomănească. PĂSCULESCU, L. P. 212. Că sus la munte la plai, Este pîinea voinicească Și leafa iortomănească. ȘEZ. III 216.

iortomănesc a. haiducesc, vitejesc: este pâinea voinicească și leafa iortomănească POP.

ĭortomán, -că adj. și s. (cp. cu turc. ĭurtmak și ĭortmak, a alerga în trap, a hoĭnări, și -man ca’n gîrtoman, hoțoman). Vest P. P. Puternic, voĭnic (GrS. 1937, 247). – În Serbia ĭoltoman, în Arg. (Lung. 71) hartoman, în est ortoman. – Ca adj. -ănésc, de ĭortoman; ca adv. -ănéște. V. lotroman.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ortomănésc (pop.) adj. m., f. ortomăneáscă; pl. m. și f. ortomănéști

ortomănésc adj. m., f. ortomăneáscă; pl. m. și f. ortomănéști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORTOMĂNÉSC adj. v. haiducesc.

ortomănesc adj. v. HAIDUCESC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iortomănésc, adj. m. (înv.; despre haiduci) haiducesc, vitejesc.

Intrare: ortomănesc
ortomănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortomănesc
  • ortomănescul
  • ortomănescu‑
  • ortomănească
  • ortomăneasca
plural
  • ortomănești
  • ortomăneștii
  • ortomănești
  • ortomăneștile
genitiv-dativ singular
  • ortomănesc
  • ortomănescului
  • ortomănești
  • ortomăneștii
plural
  • ortomănești
  • ortomăneștilor
  • ortomănești
  • ortomăneștilor
vocativ singular — —
plural — —
iortomănesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iortomănesc
  • iortomănescul
  • iortomănescu‑
  • iortomănească
  • iortomăneasca
plural
  • iortomănești
  • iortomăneștii
  • iortomănești
  • iortomăneștile
genitiv-dativ singular
  • iortomănesc
  • iortomănescului
  • iortomănești
  • iortomăneștii
plural
  • iortomănești
  • iortomăneștilor
  • iortomănești
  • iortomăneștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ortomănesc, ortomăneascăadjectiv

  • 1. popular De ortoman. DEX '09 DLRLC
    sinonime: haiducesc
    • format_quote Bărbieri că aducea, Frumușel că mi-l rădea, Lăsa chică voinicească Și tîmplă iortomănească. PĂSCULESCU, L. P. 212. DLRLC
    • format_quote Că sus la munte la plai, Este pîinea voinicească Și leafa iortomănească. ȘEZ. III 216. DLRLC
etimologie:
  • Ortoman + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.