11 definiții pentru ordonare
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDONÁRE, ordonări, s. f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ◊ Raport de ordonare = cuprindere a unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. – V. ordona.
ORDONÁRE, ordonări, s. f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ◊ Raport de ordonare = cuprindere a unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. – V. ordona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ordonare sf [At: POLIZU / V: (înv) ordin~ / Pl: ~nări / E: ordona] 1 Aranjare. 2 Grupare. 3 (Înv) Comandare. 3[1] (Înv) Dispunere. 4 (În ritualul bisericii catolice, îf ordinare) Hirotonisire.
- Numerotare incorectă a sensurilor: 3 după 3 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONÁRE, ordonări, s. f. Acțiunea de a ordona (2); aranjare, potrivire, orînduire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDONÁRE s.f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. [< ordona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONÁRE s. f. acțiunea de a ordona. ♦ (log.) raport de ~ = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. (< ordona)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordinare sf vz ordonare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ordonáre s. f., g.-d. art. ordonắrii; pl. ordonắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordonáre s. f., g.-d. art. ordonării; pl. ordonări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORDONÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. organizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORDONARE s. 1. aranjare, așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. organizare, sistematizare, structurare. (~ unui material documentar brut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ordonare ≠ dezordonare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ordonare, ordonărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: aranjare organizare orânduire potrivire antonime: dezordonare
- 1.1. Raport de ordonare = cuprindere a unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- ordona DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.