10 definiții pentru orcicar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORCICÁR, orcicare, s. n. Ochiul sau lațul șleaului2, care se prinde de orcic. – Orcic + suf. -ar.
orcicar sn [At: DAMÉ, T. 50 / Pl: ~e / E: orcic + -ar] (Pop) Laț al hamului care se prinde de orcic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORCICÁR, orcicare, s. n. Ochiul sau lațul ștreangului de la ham, care se prinde de orcic. – Orcic + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORCICÁR, orcicare, s. n. Lațul sau ochiul ștreangului de la ham, care se prinde de orcic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORCICÁR ~e n. Lanțul sau ochiul de la capătul postoroncii care se prinde de orcic. /orcic + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orcicar n. lațul sau ochiul ștreangului (la hamul calului).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orcicár s. n., pl. orcicáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orcicár s. n., pl. orcicáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORCICÁR s. v. val.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orcicar s. v. VAL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orcicar, orcicaresubstantiv neutru
etimologie:
- Orcic + sufix -ar. DEX '98 DEX '09