11 definiții pentru orchestrare
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORCHESTRÁRE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. – V. orchestra.
ORCHESTRÁRE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. – V. orchestra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orchestrare sf [At: MINULESCU, VERS. 273 / V: (asr) orh~ / Pl: ~rări / E: orchestra] 1 (Rar) Aranjare a unei bucăți muzicale pentru a putea fi executată de orchestră Si: orchestrație (1). 2 (Fig) Coordonare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORCHESTRÁRE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra; orchestrație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORCHESTRÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a orchestra; orchestrație. [Var. orhestrare s.f. / < orchestra].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orhestrare sf vz orchestrare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORHESTRÁRE s.f. v. orchestrare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*orhestrațiúne f. (fr. orchestration). Arta de a instrumenta o operă muzicală (instrumentațiune). Modu de combinațiune a părților uneĭ orhestre: orhestrațiunea luĭ Mexerbeer e bogată și sonoră. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orchestráre s. f., g.-d. art. orchestrắrii; pl. orchestrắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orchestráre s. f., g.-d. art. orchestrării; pl. orchestrări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORCHESTRÁRE s. v. orchestrație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORCHESTRARE s. (MUZ.) instrumentație, orchestrație.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
orchestrare, orchestrărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: instrumentație orchestrație
etimologie:
- orchestra DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.