ORATORÍE s. f. Arta de a compune shi de a rosti discursuri; arta de a vorbi convingator shi frumos in public; elocventza retorica oratorism. Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria.

oratorie¹ sf [At: DDRF / Pl: ~ii / E: lat oratoria] 1 Arta de a compune shi de a rosti discursuri Si: (rar) oratorism (1). 2 Arta de a vorbi in fatza publicului Si: elocventza (rar) oratorism (2).

oratorie² sf vz oratoriu¹

ORATORÍE s. f. Arta de a compune shi de a rosti discursuri; arta de a vorbi in public; elocventza retorica oratorism. Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria.

ORATORÍE s. f. Arta de a compune shi de a rosti discursuri; arta de a vorbi in public; elocventza. V. retorica. Din prea numeroase motive Balcescu nu iubea oratoria. CAMIL PETRESCU O. II 32.

ORATORÍE s.f. Arta de a intocmi shi de a tzine discursuri; elocventza; oratorism retorica. [Gen. iei. / < lat. oratoria cf. it. oratoria].

ORATORÍE s. f. arta de a intocmi shi de a tzine discursuri; elocventza retorica. (< lat. it. oratoria)

ORATORÍE f. Arta de a tzine discursuri de a vorbi in fatza publicului. /<lat. oratoria

*oratoríe f. (d. orator). Elocŭentza.

oratoríe s. f. art. oratoría g.d. oratoríi art. oratoríei

oratoríe s. f. art. oratoría g.d. oratoríi art. oratoríei

ORATORÍE s. v. retorica.

ORATORIE s. elocventza retorica (inv.) limbutzie ritorie. (Arta ~.)

PROZA RETORICA (ORATORIA) Inca din antichitatea greaca oratoria a fost conceputa k un gen de arta a cuvintului a exprimarilor verbale sau scrise a gestului a argumentatziei care captiveaza shi impresioneaza precum shi k arta a demonstratziei aplicarea stricta a regulilor logicei care Quintilian in Institutio oratoria o denumea ars sau scientia bene dicendi (arta sau shtiintza de a vorbi bine). Dupa unii teoreticieni retorica shi anume paleoretorica la originea ei a fost o disciplina filozofica cu preocupari in acelashi timp de limba stil structura compozitzionala a discursului ce cu vremea shia largit aria a devenit o ars artium scientia scientiarum (arta a artelor shtiintza a shtiintzelor) numeroase categorii shi principii ale ei fiind imprumutate de mai toate artele. Prin folosirea artistica a cuvintului oratoria sa constituit intrun gen literar genul oratoric care a staruit pina foarte tirziu in tratatele de poetica shi in manuale shcolare. Oratoria este socotita un gen literar oral care are k scop convingerea auditoriului seductzia acestuia shi indemnul la actziune sau la luarea de decizii. Exista teoretizari ale retoricii k arta a exprimarii k organizatoare a teoriei demonstratziei shi a comunicarii in care se definesc figurile de stil necesare oratoriei considerata k manifestare a vorbirii ingrijite alese dar care cu vremea sau transferat la intreaga creatzie literara de unde shi sinonimia relativa a retoricii cu stilistica. Retorica este considerata de unii cercetatori k „stilistica celor vechi”. In etapa clasicismului grecolatin sint demne de amintit tratatele de retorica: Retorica lui Aristotel De oratore (Despre orator) shi De partibus orationis (Despre partzile discursului) ale lui Cicero Institutio oratoria (Institutzia oratorica) a lui Quintilian. In evul mediu retorica figura printre artele liberale disciplina cu caracter dogmatic insa cu reguli shi principii imuabile. Oratoria k gen literar a persistat shi in perioada romantica iar practica oratorica sub forme diferite de discursuri dar mai ales discursul politic shi judiciar este de o actualitate evidenta. Cu timpul shi treptat sa ajuns la despartzirea dintre oratorie shi literatura termininduse cu caderea in desuetudine a genului retoric k gen literar. Procesul sa petrecut mai ales in etapa cind procedeele formale ale retoricii clasice au fost combatute de o „estetica romantica a sentimentului” care neaga orice regula shi orice constringere in numele „libertatzii in arta”. In lucrarile estetice contemporane se manifesta un inceput de reabilitare a retoricii in cadrul filozofiei teoriei shi criticii literare shi al stilisticii sub denumirea de neoretorica in sensul k teoria retorica aduce unele posibilitatzi de interpretare a actului literar devenind astfel un auxiliar pretzios al esteticii literare asha cum a fost in antichitate in perioada Renashterii shi in aceea a clasicismului european. Redescoperirea shi revalorificarea retoricii k arta a argumentatziei este strins legata de viatza politica shi cea economica in care actul convingerii shia dovedit eficientza. Neoretorica reprezinta astazi revalorificarea unei importante categorii de preocupari. Ea apare deci nu k arma a dialecticii ci k un instrument al poeticii. Modele ale genului sint Filipicele lui Demostene Catilinarele lui Cicero in antichitate iar in cultura noastra: Cuvintul de deschidere a cursului de istorie natzionala la Academia Mihaileana sau Discurs pentru imbunatatzirea soartei tzaranilor de M. Kogalniceanu; discursurile politice shi prelegerile universitare ale lui T. Maioreseu N. Iorga N. Titulescu B.St. Delavrancea sh.a. Efectul artistic al unui discurs deriva in primul rind din constructzia sau arhitectonica sa riguroasa dar uneori shi din abaterea de la aceasta schema k exordium ex abrupto (v. exordiu) din prima Catilinara a lui Cicero. Discursurile de clasica valoare genereaza incintare placere estetica mai ales prin factura lor de proza elevata care consta intrun anumit ritm al frazei o anume aranjare a cuvintelor in vederea obtzinerii unei atragatoare armonii shi eufonii insushiri caracteristice nu numai prozei oratorice ci creatziei literare in genere.