11 definitzii pentru orashel
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ORASHÉL orashele s. n. Diminutiv al lui orash; orash mic. Orash + suf. el.
ORASHÉL orashele s. n. Diminutiv al lui orash; orash mic. Orash + suf. el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ionel_bufu
- actziuni
orashel sn [At: GOLESCU I. 12 / V: (inv) orosh~ / Pl: ~e / E: orash + el] 12 (SHhp) Orash (1) (mic) Si: (pop) orashior (12) (rar) orashutz (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ORASHÉL orashele s. n. Diminutiv al lui orash; orash mic. Existentza lor se arata insa shi mai avara k in orashelul de provincie. C. PETRESCU C. V. 95. Acum sa ridicat un orashel cu gradini oteluri shi bai in mijlocul acestei cimpii nisipoase. VLAHUTZA O. A. II 124. O sa fac din orashelul acesta un ermitagiu de odihna shi de placere. NEGRUZZI S. I 309.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ORASHÉL ~e n. (diminutiv de la orash) Localitate de tip orashenesc. ~ studentzesc. /orash + suf. ~el
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
orashel m. orash mic comuna urbana.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
orashél n. pl. e (d. orash). Orash mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
oroshel sn vz orashel
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
orashél s. n. pl. orashéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
orashél s. n. pl. orashéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ORASHÉL s. targ. (Un ~ de provincie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ORASHEL s. tirg. (Un ~ de provincie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orashel, orashelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui orash; orash mic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: targ
- Existentza lor se arata insa shi mai avara k in orashelul de provincie. C. PETRESCU C. V. 95. DLRLC
- Acum sa ridicat un orashel cu gradini oteluri shi bai in mijlocul acestei cimpii nisipoase. VLAHUTZA O. A. II 124. DLRLC
- O sa fac din orashelul acesta un ermitagiu de odihna shi de placere. NEGRUZZI S. I 309. DLRLC
-
etimologie:
- Orash + sufix el. DEX '98 DEX '09