opțiuni
  • info

15 definiții pentru orășean

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂȘEÁN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

ORĂȘEÁN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

orășean, ~ă smf [At: PALIA (1581), 139/3 / V: (îrg) oroșan, (reg) orâș~, oreșan / Pl: ~eni, ~ene / E: oraș + -ean] Locuitor al unui oraș (1) Si: cetățean.

ORĂȘEÁN, orășeni, s. m. Locuitor al unui oraș; Mai aveți grijă și de cei orășeni. REBREANU, R. I 64. În zori de ziuă orășenii se deșteptară în sunetul clopotelor. NEGRUZZI, S. I 107. Orășenii erau însărcinați cu apărarea cetăților. BĂLCESCU, O. I 31.

ORĂȘEÁN ~éni m. Locuitor al unui oraș. /oraș + suf. ~ean

orășean m. locuitor de oraș.

orășeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. oraș). Locuitor din oraș. V. sătean, țăran.

orâșean, ~ă smf vz orășean

oreșan, ~ă smf vz orășean

oroșan, ~ă smf vz orășean

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orășeán s. m., pl. orășéni

orășeán s. m., pl. orășéni

orășean

orășean, -șeni.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂȘEÁN s. târgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pârgar.

ORĂȘEAN s. tîrgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pîrgar.

Intrare: orășean
substantiv masculin (M21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășean
  • orășeanul
  • orășeanu‑
plural
  • orășeni
  • orășenii
genitiv-dativ singular
  • orășean
  • orășeanului
plural
  • orășeni
  • orășenilor
vocativ singular
  • orășeanule
  • orășene
plural
  • orășenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orășean, orășenisubstantiv masculin
orășeană, orășenesubstantiv feminin

  • 1. Locuitor al unui oraș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai aveți grijă și de cei orășeni. REBREANU, R. I 64. DLRLC
    • format_quote În zori de ziuă orășenii se deșteptară în sunetul clopotelor. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
    • format_quote Orășenii erau însărcinați cu apărarea cetăților. BĂLCESCU, O. I 31. DLRLC
etimologie:
  • Oraș + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.