ORÁNJ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Portocaliu. 2. S. n. Culoare oranj (1). – Din fr. orange.

oranj sn, a [At: PETRESCU, O. P. I, 145 / Pl: ~uri / E: fr orange] (Frm) 1-2 (Culoare) portocalie.

ORÁNJ adj. invar., s. n. (Livr.) Portocaliu. – Din fr. orange.

ORÁNJ adj. invar. (Franțuzism) Portocaliu. Cutii goale... în același format și de aceleași tandre culori: bleu, roz, oranj, gri. C. PETRESCU, O. P. I 145.

ORÁNJ adj. invar., s.n. (Liv.) Portocaliu. [< fr. orange].

ORÁNJ I. s. m. portocal. II. adj. inv., s. n. (de) culoarea portocalei. III. s. n. băutură răcoritoare din portocale. (< fr. orange)

ORÁNJ adj. invar. livr. Care este format prin combinarea culorii galbene și roșii; de culoarea portocalei; portocaliu. /<fr. orange

róșu-oránj adj. inv. Roșu care bate în portocaliu ◊ „În cursul căderii a trecut de la un albastru clar la roșu-oranj și, în acel moment, a început să se dezintegreze.” R.l. 13 VII 79 p. 6 (din roșu + oranj)

roz-oránj adj. inv. Nuanță de roz care bate în portocaliu ◊ „Saint-Laurent prezintă fuste negre, drepte [...] sau vesta rose-orange, violet, verde-iarbă cu eșarfe și pălării asortate.” Săpt. 18 VIII 78 p. 8 [scris și rose-orange] (din roz + oranj)

oránj¹ adj. invar.

oránj adj. invar., s. n.

ORÁNJ adj. invar. v. portocaliu.

oranj adj. v. PORTOCALIU.