ORÁNJ adj. invar. s. n. 1. Adj. invar. Portocaliu. 2. S. n. Culoare oranj (1). Din fr. orange.

oranj sn a [At: PETRESCU O. P. I 145 / Pl: ~uri / E: fr orange] (Frm) 12 (Culoare) portocalie.

ORÁNJ adj. invar. s. n. (Livr.) Portocaliu. Din fr. orange.

ORÁNJ adj. invar. (Frantzuzism) Portocaliu. Cutii goale... in acelashi format shi de aceleashi tandre culori: bleu roz oranj gri. C. PETRESCU O. P. I 145.

ORÁNJ adj. invar. s.n. (Liv.) Portocaliu. [< fr. orange].

ORÁNJ I. s. m. portocal. II. adj. inv. s. n. (de) culoarea portocalei. III. s. n. bautura racoritoare din portocale. (< fr. orange)

ORÁNJ adj. invar. livr. Care este format prin combinarea culorii galbene shi roshii; de culoarea portocalei; portocaliu. /<fr. orange

róshuoránj adj. inv. Roshu care bate in portocaliu ◊ „In cursul caderii a trecut de la un albastru clar la roshuoranj shi in acel moment a inceput sa se dezintegreze.” R.l. 13 VII 79 p. 6 (din roshu + oranj)

rozoránj adj. inv. Nuantza de roz care bate in portocaliu ◊ „SaintLaurent prezinta fuste negre drepte [...] sau vesta roseorange violet verdeiarba cu esharfe shi palarii asortate.” Sapt. 18 VIII 78 p. 8 [scris shi roseorange] (din roz + oranj)

oránj¹ adj. invar.

oránj adj. invar. s. n.

ORÁNJ adj. invar. v. portocaliu.

oranj adj. v. PORTOCALIU.