8 definitzii pentru omuletz
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
OMULÉTZ omuletzi s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statura. 2. Fig. Om neinsemnat fara niciun merit; om cu preocupari marunte meschine. Om + suf. uletz.
omuletz sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: om + uletz] 12 (SHhp) Om (mic de statura) Si: omushor (12) omutz (12). 3 (Gmtz) Copil. 4 (Dep) Om neinsemnat lipsit de merite. 5 (Dep) Om cu preocupari marunte meschine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OMULÉTZ omuletzi s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statura. 2. Fig. Om neinsemnat fara nici un merit; om cu preocupari marunte meschine. Om + suf. uletz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
OMULÉTZ omuletzi s. m. Diminutiv al lui om. 1. Om mic de stat. Era un omuletz maruntzel negricios care se tzinea mereu de glume. DUMITRIU N. 198. Usha trosni sari din clampa shi in birou tzishni un omuletz. GALAN B. I 6. O indirjire incapatzinata shi dureroasa nefireasca la asemenea virsta shi la un astfel de omuletz. C. PETRESCU R. DR. 80. 2. Om neinsemnat fara nici un merit cu preocupari meschine. Acelashi omuletz deshert shi de nimica plin de egoism ne striga: «Vedetzi ce superior sint eu?». GHEREA ST. CR. 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
OMULÉTZ ~i m. (diminutiv de la om) Persoana lipsita de valoare. /om + suf. ~uletz
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
omulétz s. m. pl. omulétzi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
omulétz s. m. pl. omulétzi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
omuletz omuletzi s. m. v. oagar (1).
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
omuletz, omuletzisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui om; om mic de statura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era un omuletz maruntzel negricios care se tzinea mereu de glume. DUMITRIU N. 198. DLRLC
- Usha trosni sari din clampa shi in birou tzishni un omuletz. GALAN B. I 6. DLRLC
- O indirjire incapatzinata shi dureroasa nefireasca la asemenea virsta shi la un astfel de omuletz. C. PETRESCU R. DR. 80. DLRLC
-
- 2. Om neinsemnat fara niciun merit; om cu preocupari marunte meschine. DEX '09 DLRLC
- Acelashi omuletz deshert shi de nimica plin de egoism ne striga: «Vedetzi ce superior sint eu?». GHEREA ST. CR. 80. DLRLC
-
etimologie:
- Om + sufix uletz. DEX '98 DEX '09