omogenizare sf [At: DT / V: ~nei~ / Pl: ~zari / E: omogeniza] 1 Aducere in stare de omogenitate (1). 2 Egalizare. 3 (Teh) Operatzie de amestecare a componentzilor unui sistem eterogen pentru a obtzine un amestec care sa aiba aceeashi compozitzie in toata masa lui. 4 Incalzire a otzelurilor la temperaturi inalte pentru a obtzine difuzarea in toata masa lor a particulelor de alta compozitzie.

OMOGENIZÁRE s. f. v. omogeneizare.

OMOGENIZÁRE s.f. Actziunea de a omogeniza shi rezultatul ei. ♦ Amestecare a componentzilor unui sistem eterogen spre a se obtzine un amestec cu aceeashi compozitzie in toata masa lui. ♦ Tratament termic care se aplica otzelurilor pentru a se obtzine difuziunea in toata masa a particelelor de alta compozitzie. ♦ Concordantza unitatea sonoritatzii vocilor intrun cor. [Var. omogeneizare s.f. / < omogeniza].

OMOGENIZÁRE s. f. 1. actziunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componentzilor unui sistem eterogen spre a se obtzine un amestec cu aceeashi compozitzie in toata masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplica anumitor aliaje pentru a se obtzine omogenitate fizica chimica shi structurala a materialului. 3. concordantza unitate a sonoritatzii vocilor intrun cor. (< omogeniza)

omogeneizare sf vz omogenizare

OMOGENEIZÁRE omogeneizari s. f. (Tehn.) Operatzie de amestecare a componentzilor unui sistem eterogen pentru a obtzine un amestec care sa aiba aceeashi compozitzie mijlocie in toata masa lui. ♦ Incalzire prelungita la temperatura inalta a otzelurilor pentru a difuza in toata masa particelele de alta compozitzie. Varianta: omogenizáre s. f.

OMOGENEIZÁRE s.f. v. omogenizare.

omogenizáre s. f. g.d. art. omogenizắrii; pl. omogenizắri

omogenizáre s. f. g.d. art. omogenizarii; pl. omogenizari

OMOGENIZÁRE s. uniformizare. (~ unui amestec.)

OMOGENIZARE s. uniformizare. (~ unui amestec.)