omenește av [At: CORESI, EV. 163 / E: om + -ește] 1 În condiții omenești. 2 Ca oamenii. 3 (Pex) Cu omenie. 4 (Rar; îlav) Pe ~ Pe înțelesul Si: clar. 5 (Rar; îoc militar) Ca pentru civili. 6 Din punct de vedere omenesc. 7 În mod omenesc.

OMENÉȘTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc, cît poate un om. Am făcut tot ce e omenește posibil, C. PETRESCU, C. V. 154. 2. În condiții omenești, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. Badea și Constantin au crescut, în casa acestui unchi, destul de omenește și de cinstit. GALACTION, O. I 112. Simion ca Simion... cu el te-ai fi învoit tu omenește. REBREANU, I. 107. Eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării, știi, colea, ceva mai omenește. CREANGĂ, P. 9.

OMENÉȘTE adv. 1) În felul oamenilor; ca oamenii. A trăi ~. 2) fig. Cu omenie; cu bunăvoință; binevoitor. A se purta ~. /om + suf. ~ește

omenéște adv. (d. omenesc). Ca oameniĭ, cu omenie, cum se cade, amabil: a te purta omenește.

omenéște adv.

omenéște adv.

OMENÉȘTE adv. v. cumsecade.

OMENEȘTE adv. cumsecade. (Se poartă ~ cu ei.)

ERRARE HUMANUM EST (lat.) a greși e omenește – Proverb latin pus în circulație de Cicero, în „Philippica”, 12, 2 sub forma: „Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare” („Orice om poate greși, numai prostul stăruie în greșeală”).