9 definiții pentru ologeală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.
ologeală sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: ologi + -eală] Paralizie a picioarelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. Neputință de a umbla; paralizie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ologeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a ologi. Starea celuĭ olog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ologeálă (pop.) s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ologeálă s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OLOGEÁLĂ s. cotonogeală. (~ unui animal.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OLOGEALĂ s. cotonogeală. (~ unui animal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ologeală, ologelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cotonogeală ologire paralizie
etimologie:
- Ologi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09