3 definiții pentru ogărel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ogărel sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ei / E: ogar + -el] 1-2 (Șhp) Ogar (1) (mic) Si: ogăruș, ogăruț.
OGĂRÉL, ogărei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui ogar. Și ne-o tot goni, Cu cai, cu șoimei, Și cu ogărei. TEODORESCU, P. P. 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OGĂRÉL, ogărei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui ogar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: ogărel
ogărel substantiv masculin
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ogărel, ogăreisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui ogar. DLRLC DLRM
- Și ne-o tot goni, Cu cai, cu șoimei, Și cu ogărei. TEODORESCU, P. P. 60. DLRLC
-