opțiuni
  • info

21 de definiții pentru oftică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

oftică sf [At: KLEIN, D. 6 / V: (Mol) ~igă, (înv) oht~, (reg) opt~, (Olt) osfi~ (A și: osfică) / A și: oftică / E: ngr ὄχτικας] 1 (Pop) Tuberculoză pulmonară Si: ftizie. 2 (Fig) Pacoste. 3-4 (Fam; îe) A avea ~ (pe cineva) A-i fi necaz (pe cineva). 5 (Pop; îe) A-i fi ~ (de cineva sau de ceva) sau a-i face (cuiva) ~ A-i face cuiva în ciudă. 6 (Reg) Boală pulmonară a animalelor (spc a cailor) Vz astm, (pop) suspin, tignafes. corectată

ÓFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. – Variantă: oftígă (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.

ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].

óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

ieftică sf vz oftică

oftigă sf vz oftică

ohtică sf vz oftică

optică sf vz oftică

osfică2 sf vz oftică

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

óftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

oftică, gen. ofticii

oftică.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)

Intrare: oftică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftică
  • oftica
plural
  • oftici
  • ofticile
genitiv-dativ singular
  • oftici
  • ofticii
plural
  • oftici
  • ofticilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftigă
  • oftiga
plural
  • oftigi
  • oftigile
genitiv-dativ singular
  • oftigi
  • oftigii
plural
  • oftigi
  • oftigilor
vocativ singular —
plural —
ieftică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oftică, ofticisubstantiv feminin

  • 1. popular Tuberculoză pulmonară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ftizie tebece tuberculoză
    • format_quote Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. DLRLC
    • format_quote Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. DLRLC
    • format_quote Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. DLRLC
    • chat_bubble familiar A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble familiar A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). DEX '09 DEX '98
      sinonime: supăra
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.