11 definiții pentru ocheșele
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCHEȘÉLE s. f. pl. (Bot.) Crăiță (I 1), vîzdoage. În locul tufelor de busuioc și de ocheșele crescuseră mărăcini și lobodă. CONTEMPORANUL, VI 105. – Variantă: ochișéle (HODOȘ, P. P. 82) s. f. pl.
OCHEȘÉLE f. pl. 1) Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, puternică, cu frunze penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător. 2) Floarea acestei plante. /oacheș + suf. ~ele
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocheșele f. pl. Bot. văzdoage. [Lit. ochișori: cf. fr. oeillet, garoafă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OCHIȘÉLE s. f. pl. v. ocheșele.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ocheșeá și -șícă f., pl. șele (dim. d. oacheș, oacheșă). Nord. Crăiță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocheșéle (plantă) s. f. pl., art. ocheșélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocheșéle (bot.) s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCHEȘÉLE s. pl. v. crăiță, vâzdoagă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocheșele s. pl. v. CRĂIȚĂ. VÎZDOAGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F168) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F168) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocheșele, ocheșelesubstantiv feminin plural
-
- În locul tufelor de busuioc și de ocheșele crescuseră mărăcini și lobodă. CONTEMPORANUL, VI 105. DLRLC
-
etimologie:
- ocheșel dexonline