OCCIDÉNT s. n. Apus¹ (2) vest; spatziul geografic situat la vest de un punct de referintza; (cu valoare de nume propriu) lumea totalitatea popoarelor aflate in acest spatziu (indeosebi vestul Europei shi America de Nord). Din fr. occident lat. occidens ntis.

occident sns [At: GENILIE G. 66/29 / V: (inv) ocident / E: fr occident] (Ioc orient) 1 Punct cardinal situat in directzia in care apune soarele Si: apus vest. 2 (Pex) Spatziu geografic din vestul Europei sau din Statele Unite shi Canada. 34 (TZari sau) popoare din acest spatziu.

OCCIDÉNT s. n. Apus¹ (2) vest; spatziul geografic situat la apus de un punct de referintza. Din fr. occident lat. occidens ntis.

OCCIDÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; apus¹ vest; spatziul geografic din apusul Europei; nume generic pentru tzarile sau popoarele din acest spatziu. Intro zi limpede de iunie... am plecat spre Occidentul indepartat. RALEA O. 75.

OCCIDÉNT s.n. Apus vest; spatziul geografic din apusul Europei; tzarile sau popoarele aflate in acest spatziu. [Pron. occi. / cf. fr. occident lat. occidens].

OCCIDÉNT s. n. apus vest; spatziul geografic din apusul Europei (shi SUA). (< fr. occident lat. occidens)

OCCIDÉNT n. 1) Punct cardinal situat spre soareapune; vest; apus. 2) Spatziu geografic situat spre soareapune (in special Europa de Vest); apus; vest. /<fr. occident lat. occidens ~ntis

occident n. apus (k punct cardinal).

*occidént n. pl. e (lat. óccidens éntis d. óccido cidere a apune d. cádo cádere a cadea). Apus vest locu unde apune soarele. TZarile din apusu Romaniiĭ maĭ ales Francia. V. orient.

ocident sn vz occident

occidént (punct cardinal) (rar) s. n.

occidént s. n.

occident

occident.

OCCIDÉNT s. apus vest. (TZarile din ~.)

OCCIDENT s. apus vest. (TZarile din ~.)

Occident ≠ orient