8 definiții pentru obturare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.
OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
obturare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 373 / Pl: ~rări / E: obtura] (Teh; Med) Astupare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, înfundare, închidere, acoperire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obturáre s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBTURÁRE s. v. obturație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBTURARE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturație. (~ unui canal, unei conducte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obturare, obturărisubstantiv feminin
etimologie:
- obtura DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.