8 definitzii pentru obturare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
OBTURÁRE obturari s. f. Actziunea de a obtura shi rezultatul ei; astupare inchidere obturatzie. V. obtura.
OBTURÁRE obturari s. f. Actziunea de a obtura shi rezultatul ei; astupare inchidere obturatzie. V. obtura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
obturare sf [At: ORBONASH MEC. 373 / Pl: ~rari / E: obtura] (Teh; Med) Astupare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
OBTURÁRE obturari s. f. Actziunea de a obtura shi rezultatul ei; astupare infundare inchidere acoperire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
OBTURÁRE s.f. Actziunea de a obtura shi rezultatul ei; obturatzie. [< obtura].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
obturáre s. f. g.d. art. obturắrii; pl. obturắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
obturáre s. f. g.d. art. obturarii; pl. obturari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
OBTURÁRE s. v. obturatzie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
OBTURARE s. astupare astupat inchidere infundare obturatzie. (~ unui canal unei conducte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obturare, obturarisubstantiv feminin
etimologie:
- obtura DEX '09 DEX '98 DN