3 definiții pentru obligațional
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
obligațional, ~ă a [At: PR. DREPT, 347 / Pl: ~i, ~e / E: obligație + -onal] (Rar) 1-3 Care este obligatoriu (1-3).
OBLIGAȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Care are putere obligatorie; obligatoriu. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. obligational].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obligaționál adj. m., pl. obligaționáli; f. sg. obligaționálă, pl. obligaționále
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obligațional
obligațional adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)