7 definiții pentru obligare

Explicative DEX

OBLIGÁRE, obligări, s. f. Faptul de a obliga.V. obliga.

OBLIGÁRE, obligări, s. f. Faptul de a obliga.V. obliga.

obligare sf [At: IORGOVICI, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 384 / V: (îvr) ~legare / E: obliga] 1 Constrângere. 2 Impunere. 3 Angajare.

OBLIGÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a obliga. [< obliga].

oblegare sf vz obligare

Ortografice DOOM

obligáre s.f., pl. obligări

Relaționale

OBLIGÁRE s. v. constrângere.

OBLIGARE s. constrîngere, forțare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.)

Intrare: obligare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligare
  • obligarea
plural
  • obligări
  • obligările
genitiv-dativ singular
  • obligări
  • obligării
plural
  • obligări
  • obligărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obligare, obligărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi obliga DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „obligare

Visit YouGlish.com