optziuni
  • info

7 definitzii pentru obligare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OBLIGÁRE obligari s. f. Faptul de a obliga. V. obliga.

OBLIGÁRE obligari s. f. Faptul de a obliga. V. obliga.

obligare sf [At: IORGOVICI ap. ROSETTI CAZACU I. L. R. I 384 / V: (ivr) ~legare / E: obliga] 1 Constrangere. 2 Impunere. 3 Angajare.

OBLIGÁRE s.f. Actziunea faptul de a obliga. [< obliga].

oblegare sf vz obligare

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

obligáre s.f. pl. obligari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OBLIGÁRE s. v. constrangere.

OBLIGARE s. constringere fortzare silire (livr.) somare violentare (inv.) asuprire siluire. (~ cuiva sa faca ceva.)

Intrare: obligare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligare
  • obligarea
plural
  • obligari
  • obligarile
genitiv-dativ singular
  • obligari
  • obligarii
plural
  • obligari
  • obligarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

obligare, obligarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi obliga DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.