OBȚÍNERE, obțineri, s. f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire. – V. obține.

obținere sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: obține] 1 Dobândire. 2 Realizare.

OBȚÍNERE, obțineri, s. f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire; repurtare. – V. obține.

OBȚÍNERE s. f. Acțiunea de a obține; dobîndire, primire; repurtare.

OBȚÍNERE s.f. Acțiunea de a obține și rezultatul ei; dobândire, primire. [< obține].

obțínere s. f., g.-d. art. obțínerii; pl. obțíneri

obțínere s. f. ținere

obținere

OBȚÍNERE s. 1. v. primire. 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. v. procurare. 4. v. repurtare. 5. v. dobândire. 6. căpătare, câștigare, dobândire. (ă unei faime binemeritate.) 7. v. stabilire. 8. v. luare.

OBȚINERE s. 1. căpătare, dobîndire, primire. (~ ajutorului solicitat.) 2. realizare, scoatere. (~ unei recolte bogate.) 3. procurare. (~ biletelor de tren.) 4. înregistrare, repurtare. (~ unui răsunător succes.) 5. cîștigare, cucerire, dobîndire, realizare, repurtare. (~ unei strălucite victorii.) 6. căpătare, cîștigare, dobîndire. (~ a unei faime binemeritate.) 7. realizare, stabilire. (~ unui nou record.) 8. luare. (După ~ licenței.)