OARECÂT adv. (Rar) într-o anumită măsură, întrucâtva. – Oare + cât.

oarecât¹ av [At: CORESI, EV. 46 / E: oare¹ + cât] 1 (Înv) Oricât. 2 Într-o anumită măsură Si: întrucâtva.

oarecât², ~ă [At: CORESI, EV. 47 / V: (îrg) oaric~, (înv) oa~, or~, (reg) oarc~, oric~ / Pl: ~âți, ~e / E: oare¹ + cât] 1-2 anh, pnh (Înv) Oricât. 3 anh (Îrg) Câtva. 4 anh (Îrg) Puțin.

OARECẤT adv. (Rar) Într-o anumită măsură, întrucâtva. – Oare + cât.

oarcât, ~ă pnh, anh vz oarecât²

oaricât, ~ă anh, pnh vz oarecât²

orecât, ~ă anh, pnh vz oarecât²

oricât², ~ă anh, pnh vz oarecât² corectată

OARECÎ́T adv. Puțin, ceva, întrucîtva. Sincer să fi fost, și oarecît era. M. I. CARAGIALE, C. 118. ◊ (Adjectival) Pricirea lor au ținut oarecîtă vreame. ȚICHINDEAL, E. 29.

oarecất (câtva) (rar) adv.

oarecât adv.

*oáre cât adv. + adv. ( ~ costă?)

oarecît

OARECÂT adj. v. ceva, câtva, oarecare, oareșicare.

OARECÂT pron. v. oricât, orișicât.

oarecît adj. v. CEVA. CÎTVA. OARECARE. OAREȘICARE.

oarecît pron. v. ORICÎT. ORIȘICÎT.