NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

năvod¹ sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ozi / E: ns cf zăvod] (Reg) Câine mare Si: zăvod.

năvod² sn [At: CORESI, ap. GCR I, 18/5 / V: (îrg) nâv~, nev~, nov~, (reg) ~oadă sf / Pl: ~oade / E: slv нєводъ] 1 Unealtă de pescuit, formată dintr-o plasă lungă, cu care se adună peștele de pe suprafețe întinse Si: (reg) matulă, motorugă. 2 (Îlv) A trage (sau a da) cu ~ul sau a trage la ~ (ori la ~voade) A năvodi (1). 3 (Înv; îlv) A face ~ de oameni A năvodi (2). 4 (Reg; îe) A se duce la ~ A se duce la pescuit.

NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă mare, cu care se pescuiește în apele mari, peștele putînd fi adunat de pe suprafețe întinse. Pe sîrmă, atîrna năvodul, cel mai mare din sat. DUMITRIU, N. 233. Cîțiva oameni din sat dădură cu năvodul în heleșteu. GALACTION, O. I 254. În apă, pînă la brîu, moșneagul așeză năvoadele. C. PETRESCU, S. 38. – Variantă: nevód (ALECSANDRI, P. P. 384) s. n.

NĂVÓD ~oáde n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă lungă, având la mijloc o adâncitură în care se adună peștele. /<sl. nevodu

năvod n. plasă mare de prins pește: cu năvodul se pescuește mai cu seamă toamna și iarna. [Slav. NEVODŬ].

năvód și (Munt. Olt.) nevód n., pl. oade (vsl. rus. névodŭ, sîrb. navod. V. zăvod 2). Cea maĭ mare plasă (de sute de metri) de prins pește (Maĭ mici sînt: tifanu, oria, lăptașu, volocu ș.a.). – Și novód.

nâvod sm vz năvod²

nevod sn vz năvod²

novod sn vz năvod²

nevód V. năvod.

năvód s. n., pl. năvoáde

năvód s. n., pl. năvoáde

năvod

năvod, -voade.

NĂVÓD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.

NĂVOD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.

năvód (năvoáde), s. n. – Un tip de plasă de pescuit. Sl. nevodŭ (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 214; Conev 74), cf. sb. navod, ceh., rus. nevod, pol. niewód. – Der. năvodar, s. m. (pescar).

năvód, năvózi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod.

NĂVÓD (< sl.) s. n. Plasă de pescuit de dimensiuni mari (100 până la 1.500 m lungime și 2 la 20 m lățime), confecționată din fire de cânepă, bumbac sau mase plastice. E compusă din două aripi între care se fixează matița. Se folosește la pescuitul în ape stătătoare (lacuri, bălți, eleștee, iazuri), în mare sau în râuri.