7 definiții pentru năucie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năucie sf [At: LB / P: nă-u~ / Pl: ~ii / E: năuc + -ie] (Asr) 1 Prostie. 2-3 Năuceală (1-2). 4 Uluire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc, starea celui năuc. Un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite. GANE, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năucie f. stupiditate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năucie f. Starea năuculuĭ, zăpăceală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năucíe s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
năuciesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite. GANE, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Năuc + sufix -ie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.