7 definiții pentru năsturaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năsturaș sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 32 / Pl: ~i / E: nasture + -aș] 1-2 (Șhp) Năsturel (1-2). 3 (Pop) Pastilă conținând o substanță medicamentoasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel. Șaua frumoasă o punea. Tafturași, cu năsturași. PĂSCULESCU, L. P. 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năsturáș s. m., pl. năsturáși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năsturáș s. m., pl. năsturáși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂSTURÁȘ s. v. năsturel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂSTURAȘ s. năsturel, (reg.) bumbișor, bumbușor. (Hăinuță cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: năsturaș
năsturaș substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
năsturaș, năsturașisubstantiv masculin
-
- Șaua frumoasă o punea. Tafturași, cu năsturași. PĂSCULESCU, L. P. 32. DLRLC
-
etimologie:
- Nasture + sufix -aș. DEX '98 DEX '09