năjit, ~ă [At: CREANGĂ, P. 111 / V: (reg) mijit ssg, nejid ssg, nejit, nijit / Pl: (5) ~iți, ~e / E: bg нежит] 1 ssg (Mpp) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii Si: (reg) năjitură. 2 ssg (Îe) A-și face de ~ A căuta ceartă, bătaie. 3 ssg (Reg) Cerumen. 4 ssg (Mpp) Boală care se manifestă prin apariția unor bube pe obrazul oilor, prin inflamația ugerului sau a pulpei, la oi și la vaci. 5 a (Reg; d. oi, vaci; îf nejit) Bolnav de năjit (4). 6 ssg (Bot; Buc) Pochivnic (Asarum europaeum). corectată

NĂJÍT s. n. Nume generic dat de popor nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii, a ugerului vitelor etc. Scăpăm de friguri. Dă peste noi năjitul. Ni se umflă gingiile. STANCU, D. 278. Sper că te-ai scăpat de tot de năjit și că te-ai și pus pe hrană regulată. CARAGIALE, O. VII 139. (În superstiții) Băbătia lui... ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită. CREANGĂ, P. 111.

NĂJÍT n. pop. 1) (denumire generica) Durere nevralgică (de urechi, de dinți etc.) provenită din răceală. 2) Inflamație a ugerului la unele animale (vaci, oi). /<bulg. nežit

năjit n. Mold. 1. inflamațiunea urechii: ba i-a făcut de năjit CR.; 2. boală de oi (când au bube pe obraz). [Ceh. NEJIT, uimă].

năjít și nejít n., pl. urĭ (vsl. nezitu, rut. néžĭt, pol. niežyt, -yd, catar, ceh. nežit, -id, ulcer purulent). Pop. Otită externă.

mijit² sn vz năjit

mijită sf vz mijit¹

nejid sns vz năjit corectată

nejit, ~ă sns, a vz năjit corectată

nijit, ~ă ssg, a vz năjit

nejít V. năjit.

năjít (pop.) s. n.

năjít s. n.

NĂJÍT s. v. ceară, cerumen.

năjit s. v. CEARĂ. CERUMEN.

năjít (-turi), s. n. – Otită, inflamație a urechii. Sl. nežitŭ (Cihac, II, 209; Conev 92), cf. sb., ceh. nežit.

năjít, (năjât, nejit, nejid, nejât), s.n. – (reg.) 1. (med.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. (Bârlea, 1924; Țiplea, 1906; Papahagi, 1925); „Nejid pă strigare, / Nejid pân poteca cea mare” (Papahagi, 1925). 2. Afecțiune care apare la juninci, la prima gestație: „Ugerul se face ca piatra și începe să se umfle tot corpul animalului. Pentru tratament se aplică comprese cu apă rece, apoi se afumă animalul cu putregai de răchită aprins și se fac frecții cu usturoi. În timp ce se afumă, se descântă: Nejâte, / Pricăjâte, / Ieși de unde ești” (Memoria, 2004: 1.073). 3. Rău, necaz, boală: „Nejâtu-i de nouă feluri: / Luat pân didioti, / Luat pân supărare, / Luat pân pofta cea mare...” (Calendar, 1980: 125). – Din sl. nežitŭ (Scriban; Cihac, Conev, cf. DER), bg. nežit (DEX, MDA), ceh. nejit „uimă” (Șăineanu).

năjít, (năjât, nejit, nejid, nejât), s.n. – 1. (med.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. (Bârlea 1924; Țiplea 1906: Papahagi 1925): „Nejid pă strigare, / Nejid pân poteca cea mare” (Papahagi 1925). 2. Afecțiune care apare la juninci, la prima gestație: „Ugerul se face ca piatra și începe să se umfla tot corpul animalului. Pentru tratament se aplică comprese cu apă rece, apoi se afumă animalul cu putregai de răchită aprins și se fac frecții cu usturoi. În timp ce se afumă, se descântă: Nejâte, / Pricăjâte, / Ieși de unde ești” (Memoria 2004: 1073). 3. Rău, necaz, boală: „Nejâtu-i de nouă feluri: / Luat pân didioti, / Luat pân supărare, / Luat pân pofta cea mare...” (Calendar 1980: 125). – Din sl. nežitu (DER).