opțiuni
  • info

8 definiții pentru nuntaș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUNTÁȘ, -Ă, nuntași, -e, s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. ♦ (Reg.) Vornicel la nuntă. – Nuntă + suf. -aș.

NUNTÁȘ, -Ă, nuntași, -e, s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. ♦ (Reg.) Vornicel la nuntă. – Nuntă + suf. -aș.

nuntaș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 139r/21 / Pl: ~i, ~e / E: nuntă + -aș] 1 smf Persoană care participă la o nuntă (1) Si: (nob) nuntariu (2), (reg) nuntălaș. 2 sm (Reg) Vornicel la nuntă (1).

NUNTÁȘ, nuntași, s. m. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți; flăcău care însoțește călare alaiul unei nunți. De la han, mireasa și toți nuntașii s-au urcat în cele opt căruțe împodobite cu verdeață. CAMIL PETRESCU, O. I 95. Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii mari și cu nuntași, Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. Nuntașii veniseră în Fănești cu toate trebuincioasele și așteptau ziua cununiei. BOLINTINEANU, O. 441. ◊ Fig. Prepelița-n sîrg adună Pe nuntași mereu. COȘBUC, P. II 34. Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași. ALECSANDRI, P. P. 2.

NUNTÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană invitată la o nuntă; om care petrece la o nuntă. /nuntă + suf. ~aș

nuntaș m. cel chemat la o nuntă.

nuntáș, -ă s. Persoană care participă la nuntă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nuntáș (pop., fam.) s. m., pl. nuntáși

nuntáș s. m., pl. nuntáși

Intrare: nuntaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntaș
  • nuntașul
  • nuntașu‑
plural
  • nuntași
  • nuntașii
genitiv-dativ singular
  • nuntaș
  • nuntașului
plural
  • nuntași
  • nuntașilor
vocativ singular
  • nuntașule
  • nuntașe
plural
  • nuntașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nuntaș, nuntașisubstantiv masculin
nuntașă, nuntașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De la han, mireasa și toți nuntașii s-au urcat în cele opt căruțe împodobite cu verdeață. CAMIL PETRESCU, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii mari și cu nuntași, Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • format_quote Nuntașii veniseră în Fănești cu toate trebuincioasele și așteptau ziua cununiei. BOLINTINEANU, O. 441. DLRLC
    • format_quote figurat Prepelița-n sîrg adună Pe nuntași mereu. COȘBUC, P. II 34. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
    • 1.1. regional masculin Vornicel la nuntă. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Flăcău care însoțește călare alaiul unei nunți. DLRLC
etimologie:
  • Nuntă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.