opțiuni
  • info

6 definiții pentru norocel

Explicative DEX

NOROCÉL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.

NOROCÉL, norocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.

norocel sn [At: (a. 1770) IORGA, S. D. ap. DLR / Pl: (2) ~e / E: noroc + -el] 1-4 (Pop; șhp) Noroc (1-2) (puțin). 5 (Bot; Mun) Crucea-voinicului (Anemone angulosa).

Ortografice DOOM

norocél (pop.) s. n., pl. norocéle

norocél s. n. (bot.), pl. norocéle

Jargon

norocél, norocéle, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită și crucea-voinicului.

Argou

norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc.

Intrare: norocel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norocel
  • norocelul
  • norocelu‑
plural
  • norocele
  • norocelele
genitiv-dativ singular
  • norocel
  • norocelului
plural
  • norocele
  • norocelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

norocel, norocelesubstantiv neutru

  • 1. popular Diminutiv al lui noroc. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Noroc + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.