optziuni
  • info

6 definitzii pentru norocel

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

NOROCÉL norocele s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. Noroc + suf. el.

NOROCÉL norocele s. n. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. Noroc + suf. el.

norocel sn [At: (a. 1770) IORGA S. D. ap. DLR / Pl: (2) ~e / E: noroc + el] 14 (Pop; shhp) Noroc (12) (putzin). 5 (Bot; Mun) Cruceavoinicului (Anemone angulosa).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

norocél (pop.) s. n. pl. norocéle

norocél s. n. (bot.) pl. norocéle

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

norocél norocéle s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) planta denumita shi cruceavoinicului.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

norocel norocei s. m. (pop.) talisman amuleta; mic obiect aducator de noroc.

Intrare: norocel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norocel
  • norocelul
  • norocelu‑
plural
  • norocele
  • norocelele
genitiv-dativ singular
  • norocel
  • norocelului
plural
  • norocele
  • norocelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

norocel, norocelesubstantiv neutru

  • 1. popular Diminutiv al lui noroc. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Noroc + sufix el. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.