7 definitzii pentru normalitate
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
normalitate sf [At: DN3 / Pl: ~tatzi / E: fr normalité] 1 Stare fireasca a lucrurilor. 2 (Chm) Concentratzie a unei solutzii in comparatzie cu cea a unei solutzii normale.
NORMALITÁTE s.f. Stare normala. ♦ (Chim.) Concentratzie a unei solutzii in comparatzie cu aceea a unei solutzii normale. [Cf. fr. normalité].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NORMALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este normal. 2. (chim.) concentratzie a unei solutzii in comparatzie cu aceea a unei solutzii normale. (< fr. normalité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
+normalitate s. f. g.d. art. normalitatzii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de gall
- actziuni
normalitáte s. f. g.d. art. normalitatzii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
Normalitate ≠ anormalitate
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
NORMALITÁTE (< normal) s. f. (PSIH.) Stare a unei persoane care se poate aprecia prin raportarea simultana atat la o performantza medie cat shi la absentza manifestarilor patologice. N. are limite largi de o parte shi de alta a mediei ceea ce fundamenteaza acceptarea diferentzelor interumane. Aceste limite largi ale normalului sunt conditzionate in acelashi timp de cultura varsta sexul carora le apartzine individul evaluat.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||