NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

nonșalant, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~nți, ~e / E: fr nonchalant, ger nonschalant] (Frm) 1 Lipsit de grijă. 2 Degajat în comportament. 3 Care denotă nonșalanță. 4 Leneș.

NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

NONȘALÁNT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant].

NONȘALÁNT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant)

NONȘALÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care manifestă nonșalanță; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance

nonșalánt (fam.) adj. m., pl. nonșalánți; f. nonșalántă, pl. nonșalánte

nonșalánt adj. m., pl. nonșalánți; f. sg. nonșalántă, pl. nonșalánte

NONȘALÁNT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan.

nonșalant adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NEPREFĂCUT. NESILIT. NESTUDIAT. SIMPLU. SPONTAN.