NOMOGRÁMA nomograme s. f. (Mat.) Reprezentare grafica in plan folosind linii sau puncte gradate a unei relatzii dintre doua sau mai multe marimi variabile cu ajutorul careia se pot determina rapid fara calcule valorile unei marimi in functzie de valorile cunoscute ale celorlalte marimi care intra in relatzia considerata. Din fr. nomogramme.

nomograma sf [At: IONESCUMUSCEL FIL. 48 / Pl: ~me / E: fr nomogramme] 1 Reprezentare grafica intrun plan formata dintrun sistem de puncte shi de linii indicand o relatzie intre doua sau mai multe marimi variabile cu ajutorul careia se pot determina valorile uneia sau unora dintre marimi in functzie de valorile date ale celorlalte marimi care intra in relatzia considerata. 2 (Is) ~ carteziana Nomograma (1) raportata la un sistem de coordonate plane.

NOMOGRÁMA nomograme s. f. (Mat.) Reprezentare grafica in plan folosind linii sau puncte cotate a unei relatzii dintre doua sau mai multe marimi variabile cu ajutorul careia se pot determina rapid valorile unei marimi in functzie de valorile cunoscute ale celorlalte marimi care intra in relatzia considerata. Din fr. nomogramme.

NOMOGRÁMA nomograme s. f. (Mat.) Diagrama care reprezinta legatura dintre doua sau mai multe marimi variabile cu ajutorul careia se pot determina ushor grafic valorile numerice ale uneia sau ale unora dintre variabile in functzie de valorile numerice date celorlalte variabile. ◊ Nomograma carteziana = nomograma raportata la un sistem de coordonate plane.

NOMOGRÁMA s.f. (Mat.) Reprezentare grafica a unei functzii cu una sau mai multe variabile sau a unei ecuatzii cu trei sau mai multe variabile. ◊ Nomograma carteziana = nomograma raportata la un sistem de coordonate plane. [< fr. nomogramme cf. gr. nomos lege gramma scriere].

NOMOGRAMA s. f. reprezentare grafica plana cu ajutorul unor linii gradate a unei relatzii matematice intre doua sau mai multe marimi variabile servind printro simpla citire uneia dintre marimi; abac (2). (< fr. nomogramme)

NOMOGRÁMA ~e f. mat. Reprezentare grafica a relatziei de dependentza dintre doua sau mai multe variabile care serveshte la determinarea valorii numerice a altor marimi. /<fr. nomogramme

nomográma (mogra) s. f. g.d. art. nomográmei; pl. nomográme

nomográma s. f. (sil. gra) g.d. art. nomográmei; pl. nomográme

NOMOGRÁMA s. (MAT.) abaca. (~ este o reprezentare grafica in plan.)

NOMOGRAMA s. (MAT.) abaca. (~ este o reprezentare grafica in plan.)

NOMO₁ „lege regula norma”. ◊ gr. nómos „lege obicei regula” > fr. nomo germ. id. engl. id. > rom. nomo. □ ~file (v. fil₂) s. f. pl. frunze verzi asimilatoare caracteristice fiecarei specii de plante; ~geneza (v. geneza) s. f. conceptzie conform careia evolutzia ishi are propriile ei legi; ~graf (v. graf) s. m. autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. grafie) s. f. 1. Tratat despre legi. 2. Disciplina matematica avind k obiect de studiu folosirea practica a nomogramelor; ~grama (v. grama) s. f. reprezentare grafica in plan cu ajutorul liniilor gradate a unei functzii cu una sau mai multe variabile.