NOMENCLATURÍST, -Ă, nomenclaturiști, -iste, s. m. și f. Persoană care face parte din nomenclatură. – Nomenclatură + suf. -ist.

NOMENCLATURÍST, - s. m. f. cel care face parte din nomenclatură (3). (< nomenclatură + -ist)

nomenclaturíst s. m., adj. (pol.) Care aparține nomenclaturii ◊ „Am combătut și vom combate [...] metodele nomenclaturiste de marginalizare a oamenilor, de înăbușire a destinelor pe bază de dosare nejudecate sau neexaminate public.” R.l. 12 V 90 p. 3. ◊ „Interesul foștilor nomenclaturiști este triplu: de a-și menține (recâștiga) privilegiile; de a frâna ori stopa reformele [...] și de a evita tragerea lor la răspundere pentru abuzurile săvârșite în trecut.” R.lit. 30 VIII 90 p. 2. ◊ „Diferența dintre noii nomenklaturiști și buticari este că nomenklatura nu parvine pe o cale economică, ci pe una politică.” R.lit. 18 VIII 91 p. 2. ◊ „În ultima decadă a lunii mai, la Băile Herculane a fost prezent pentru câteva zile tov. Ilie Verdeț, președintele PSM. Nomenclaturistul de frunte nu a poposit întâmplător în Valea Cernei.” R.l. 4 VI 93 p. 9; v. și Cotid. 18 III 92 p. 3, R.lit. 1420 X 92 p. 14, Cotid. 18 III 93 p. 2, R.lit. 35/95 p. 16; v. și nomenclatură, perestroichist, rezistent, securist [scris și nomenklaturist] (din nomenclatură + -ist)

*nomenclaturíst s. m., pl. nomenclaturíști

nomenclaturíst s. m., pl. nomenclaturíști

NOMENCLATURÍST s. v. activist.