nicovala sf [At: BIBLIA (1688) 381¹/58 / V: (irg) nac~ nacovalna necovalna ~van sn (reg) nac~ nacovana nacovalma nacovana nacoveala nacoveana nec~ necovana necovea~ necoveana ~valma ~valna ~vana ~vea ~vea~ noc~ nocovalma nocovalna nocovana nocovea~ nocoveana nucovana / Pl: ~le / E: slv наковало] 1 Unealta de otzel sau de fonta care se sprijina piesele de metal in operatziile de deformare plastica prin batere cu ciocanul Si: (reg) ilau nacovelnitza. 2 (Ie) A fi (sau a se afla etc.) intre ciocan (sau baros) shi ~ A fi intro situatzie dificila din care nu exista ieshire. 3 (Iae) A se afla intre doua persoane sau intre doua partzi in conflict. 4 (Reg) Motiv ornamental in forma de nicovala (1) folosit la incondeiatul oualor. 5 Unealta de otzel care se bate taishul coasei Si: (reg) babca batca muchie. 6 (Atm) Componenta osoasa a urechii medii de forma asemanatoare cu cea a nicovalei (1).

NICOVÁLA nicovale s. f. 1. Piesa de otzel sau de fonta care serveshte k suport la prelucrarea pieselor prin batere cu ciocanul; (regional) ilau. Zgomotul nicovalelor se auzea neintrerupt pina dincolo de zidul indepartat. MIHALE O. 306. Mini vinjoase bateau bucatzi de foc in roate de scintei bateau nicovalele care tzipau toata ziua. SADOVEANU O. II 157. O cearta neincetata de ciocane cazute zgomotos pe nicovala umplea aerul. ANGHEL PR. 82. ◊ Fig. Pe nicovala deaur a poeziei tale Tu batzi shi nutzi dai seama k inima ta bate Din ce in ce mai slaba. ANGHELIOSIF C. M. I 27. ◊ Expr. A fi intre ciocan shi nicovala v. ciocan. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii.

NICOVÁLA ~e f. 1) Bloc de otzel folosit k suport la forjarea pieselor de metal; ilau. ~ de fierarie. 2) Unul dintre oasele mici care formeaza urechea medie. /<sl. nakovalo

nicovala f. 1. massa de fier care se bat metalele (sau se gauresc cercurile): intre ciocan shi nicovala expus a fi victima intre doua partide contrare; 2. fig. victima: cat eshti nicovala sufera cat eshti ciocan loveshte PANN. [Dial. nacovala = slav. NAKOVALO].

nicovála f. pl. e (din maĭ vechĭu nacovalna d. vsl. nakovalo shi alĭno d. kovati a fabrica; bg. nakoválnĕa sirb. nakovanj rus. nákovalĭnĕa pol. [na] kowadlo. V. covacĭ). Ilaŭ mare bucata de otzel care feraru pune feru shil bate cu ciocanŭ. Intre cĭocan shi nicovala intre doŭa partide cu interese opuse pe punctu de a fi zdrobit. SHi nicovaina (Olt.) nacovala (Munt. vest) nocovana shi nocovalma (Trans.).

necovala sf vz nicovala

necovalna sf vz nicovala

necovana sf vz nicovala

necoveala sf vz nicovala

necoveana sf vz nicovala

nicovalma sf vz nicovala

nicovalna sf vz nicovala

nicovan sn vz nicovala

nicovana sf vz nicovala

nicovea^[1] sf vz nicovala corectata

nicoveala sf vz nicovala

nocovala sf vz nicovala

nocovalma sf vz nicovala

nocovalna sf vz nicovala

nocovana sf vz nicovala

nocoveala sf vz nicovala

nocoveana sf vz nicovala

nucovana sf vz nicovala

nicovála s. f. g.d. art. nicoválei; pl. nicovále

nicovála s. f. g.d. art. nicoválei; pl. nicovále

nicovala

NICOVÁLA s. 1. (reg.) nacovelnitza (Mold.) ilau. (a fierarului.) 2. (reg.) batca muchie. (~ pentru batut coasa.)

NICOVALA s. 1. (reg.) nacovelnitza (Mold.) ilau. (~ a fierarului.) 2. (reg.) batca muchie. (~ pentru batut coasa.)

nicovála (nicovále) s. f. Ilau. Sl. nakovalo (Miklosich Slaw. Elem. 31; Cihac II 78; Conev 67) cf. covaci shi bg. kovalo (› megl. cuvalna).

nicovala (it. incudine; fr. anvil enclume; germ. Amboss) instrument idiofon utilizat in unele drame muzicale shi in cateva lucrari simfonice. R. Wagner indica in partitura operei Aurul Rinului trei n. acordate in Fa fa fa¹. Sunetul amplu dar de scurta durata are un timbru metalic deschis sec. Se actzioneaza cu ajutorul unui ciocan de metal.

intre ciocan shi nicovala / doua focuri expr. intro situatzie dificila.

oglindeala la nicovala! expr. (intl.) discret in spate!