NICIODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Niciodată. [Pr.: nici-o-di-ni-oa-] – Nici + odinioară.

niciodinioară av [At: (cca. 1550), ap. GCR I, 3/8 / S și: nici odinioară și nici o dinioară / V: necedăn~, necedănrăoară, necedânăo~, neced~, necediniorî, necidin~, ~cedănăo~, ~cedănâoarî, ~cedânăoarî, ~cedinăoarî, ~cedi~, ~cedinior, ~cediniorî, ~cediriorî, ~ceodănăo~, ~ceodănâoare, ~ceodinea~, ~ceodineo~, ~ceo~, ~dănăoar, ~dănăo~, ~dăni~, ~dânâo~, ~ionare / E: nici¹ + odinioară] (Înv) 1-3 Niciodată (1-3).

NICIODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Niciodată. [Pr.: nici-o-di-ni-oa-] – Nici + odinioară.

NICIODINIOÁRĂ adv. (Învechit și arhaizant) Niciodată. Așa mulțime nu se văzuse niciodinioară în acea parte de lume. SADOVEANU, F. J. 365. De veți păzi aceste, fiilor, niciodinioară vă veți căi. DRĂGHICI, R. 141.

necedănrăoară av vz niciodinioară

necedânăoară^[1] av vz niciodinioară corectată

necedinioară av vz niciodinioară

necediniorî av vz niciodinioară

neceodănioară av vz niciodinioară

necidinioară av vz niciodinioară

nicedănăoară av vz niciodinioară

nicedănâoarî av vz niciodinioară

nicedânăoarî av vz niciodinioară

nicedinioară av vz niciodinioară

nicedinior av vz niciodinioară

nicediniorî av vz niciodinioară

nicediriorî av vz niciodinioară

niceodănâoară av vz niciodinioară

niceodănâoare av vz niciodinioară

niceodineară av vz niciodinioară

niceodineoară av vz niciodinioară

niceodinioară av vz niciodinioară

nicidănăoar av vz niciodinioară

nicidănăoară av vz niciodinioară

nicidinioară av vz niciodinioară

niciodănioară av vz niciodinioară

niciodânâoară av vz niciodinioară

niciodinioare^[1] av vz niciodinioară

!niciodinioáră (niciodată) (înv.) (ni-cio-, -ni-oa-/nici-o-) adv.

niciodinioáră (niciodată) adv. (sil. -ni-oa-; mf. nici-)

!nici odinioáră (-ni-oa-) conjcț. + adv. (nu m-a ascultat ~, nu mă ascultă nici astăzi)

nici odinioáră adv. + adv.

NICIODINIOÁRĂ adv. v. nicicând, niciodată.

niciodinioară adv. v. NICICÎND. NICIODATĂ.