NEÚTRU A neutri e adj. 1. (Despre state popoare etc.) Care este in stare de neutralitate care nu face parte din beligerantzi sau dintre partzile adverse; neutral (1). ◊ Zona neutra sau teritoriu neutru = teritoriu situat intre granitzele a doua tzari care nu statzioneaza fortze armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se incadreaza in niciun partid in niciun curent etc.; care se abtzine de la a se pronuntza pro sau contra pastrand o atitudine rezervata pasiva. 2. Care nu poate fi calificat nici in sens pozitiv shi nici in sens negativ care nu trezeshte niciun interes deosebit care este nesemnificativ indiferent; care manifesta indiferentza lipsa de participare; spec. lipsit de valoare afectiva sau stilistica. ♦ (Fon.) Care nu participa la o anumita opozitzie fonologica. 3. (Gram.; in sintagmele) Gen neutru (shi substantivat n.) = forma a unor partzi de vorbire (substantivul adjectivul etc.) atribuita numelor de lucruri. Substantiv neutru (shi substantivat n.) = substantiv de genul neutru. Vocala neutra = vocala mediala. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent fatza de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvantului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost inlocuitzi cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcina electrica; care poseda in cantitatzi egale sarcina electrica pozitiva shi negativa. Din fr. neutre lat. neuter tra it. neutro.

neutru ~a [At: VACARESCUL GR. 25/1 / A shi: neutru / Pl: ~ri ~re / E: lat neuter tra it neutro fr neutre] 12 sn a (SHis gen sau inv fel) ~ (Gen gramatical) caracteristic numelor de obiecte Si: (asr) ambigen. 34 sn a (SHis substantiv ~) (Substantiv) care apartzine genului neutru (2). 5 a (Inv; is) Verb ~ Verb intranzitiv. 6 a (Is) Vocala ~ra Vocala mediala. 78 a (Rar) Neutral (34). 9 a (Chm) Care nu are nici caracter acid nici caracter bazic Si: (rar) neutral (5). 10 a (Fiz) Care nu are sarcina electrica. 11 a (D. state popoare) Care nu face parte dintre beligerantzi Si: (inv) neutral (1). 12 a (Is) Zona ~ra sau teritoriu ~ Teritoriu care nu statzioneaza fortze armate situat intre granitzele a doua tzari. 13 a (Pex; d. persoane sau grupuri sociale) Care nu se incadreaza in nici un curent partid etc. 14 a (Pex; d. persoane sau grupuri sociale) Care se abtzine de a se pronuntza pro sau contra pastrand o atitudine rezervata pasiva Si: impartzial indiferent. 15 a Care nu poate fi calificat nici in sens pozitiv shi nici in sens negativ. 16 a Care nu trezeshte nici un interes deosebit Si: indiferent nesemnificativ. 17 a Care exprima indiferentza lipsa de participare. 18 a (Spc) Lipsit de valoare afectiva sau stilistica Si: inexpresiv shters. 19 a (Lin; d. foneme) Care nu participa la o anumita opozitzie fonologica. 20 a (Fiz) Care nu are sarcina electrica. 21 a (Fiz) Care poseda in cantitatzi egale sarcina electrica pozitiva shi negativa.

NEÚTRU A neutri e adj. 1. (Despre state popoare etc.) Care este in stare de neutralitate care nu face parte din beligerantzi sau dintre partzile adverse; neutral (1). ◊ Zona neutra sau teritoriu neutru = teritoriu situat intre granitzele a doua tzari care nu statzioneaza fortze armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se incadreaza in nici un partid in nici un curent etc.; care se abtzine de la a se pronuntza pro sau contra pastrand o atitudine rezervata pasiva. 2. Care nu poate fi calificat nici in sens pozitiv shi nici in sens negativ care nu trezeshte nici un interes deosebit care este nesemnificativ indiferent; care manifesta indiferentza lipsa de participare; spec. lipsit de valoare afectiva sau stilistica. ♦ (Fon.) Care nu participa la o anumita opozitzie fonologica. 3. (Gram.; in sintagmele) Gen neutru (shi substantivat n.) = forma a unor partzi de vorbire (substantivul adjectivul etc.) atribuita numelor de lucruri. Substantiv neutru (shi substantivat n.) = substantiv de genul neutru. Vocala neutra = vocala mediala. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent fatza de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvantului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost inlocuitzi cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcina electrica; care poseda in cantitatzi egale sarcina electrica pozitiva shi negativa. Din fr. neutre lat. neuter tra it. neutro.

NEÚTRU A neutri e adj. 1. (Despre un stat) Care nu ia parte la conflictul dintre doua sau mai multe state care nu participa la pacte sau aliantze militare care pastreaza neutralitatea; (despre oameni sau grupuri sociale) care nu se incadreaza in nici un partid in nici un curent etc. (v. apolitic). O vizita a unor gazetari elvetzieni olandezi... in sfirshit din tzarile neutre. C. PETRESCU I. II 66. De nu vor a le face ajutor sau a sta neutri apoi ungurii vor cauta a nu avea trebuintza de el. GHICA A. 318. ◊ Zona neutra (sau teritoriu neutru) = teritoriu (situat intre granitzele a doua tzari) care nu se pot tzine fortze armate. 2. Indiferent. 3. (Gram. in expr.) Gen neutru = forma care (in gramaticile unor limbi) o ia numele (substantivul adjectivul etc.) denumind mai ales obiecte inanimate nume colective shi generice precum shi unele animate. Substantivul «scaun» este de genul neutru. ▭ Sub influentza limbilor slave genul neutru a capatat in romineshte o noua valorificare contzinutul natzional al categoriei a fost precizat mult mai bine decit in latineshte. GRAUR S. L. 104. Substantiv neutru = substantiv care este de genul neutru. Vocala neutra = vocala mediala v. medial. ♦ (Substantivat n.) Genul neutru. Problema neutrului in limba romina. 4. (Chim.; despre compushi) Care nu are nici caracter acid nici caracter bazic. ♦ (Fiz.; despre corpuri sau portziuni de materie) Care nu are sarcina electrica. Accentuat shi: néutru.

NEÚTRU A adj. 1. Care nu ia partea nimanui care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state care nu participa la pacte sau aliantze militare; (despre persoane) neincadrat in nici o mishcare in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (shi s.n.) = forma care o iau substantivul adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate unele nume colective shi generice precum shi unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compushi) Care nu prezinta nici caractere de acid nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre it. neutro cf. lat. neuter nici unul din doi].

NEÚTRU A adj. 1. care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligerantzi care nu participa la pacte sau aliantze militare; (despre persoane) neincadrat in nici o mishcare in nici un partid etc. 2. nesemnificativ indiferent. 3. gen ~ (shi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular forma masculina shi la plural forma feminina. ♦ vocala ~a = vocala mediala. 4. (despre compushi) care nu prezinta nici caracter de acid shi nici bazic. ◊ (despre corpuri) care nu are sarcina electrica. 5. (despre organisme) care nu are un sex bine definit; asexuat. ◊ care nu are gonade functzionale; steril. (< fr. neutre it. neutro lat. neuter tra)

NÉUTRU ~a (~i ~e) 1) (despre state) Care nu adera la nici una dintre partzile aflate in conflict; care promoveaza o politica de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimanui. 3) Care este lipsit de proprietatzi bine pronuntzate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; shters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid nici de baza. [Sil. neu; Acc. shi neútru] /<fr. neutre lat. neuter ~tra it. neutro

neutru a. 1. neutral; 2. in chimie: sare ce nu e nici acid nici alcalin; 3. Gram. se zice de verbele cari n’au o complinire directa: a dormi e un verb neutru; 4. se zice in unele limbi de un gen care nu e nici masculin nici femenin. ║ n. genul neutru: neutrul se mai numeshte romaneshte shi eterogen sau ambigen.

* néutru a adj. (lat. néuternéutra nicĭunu din doĭ). Neutral care nu se amesteca pintre altziĭ cares rivalĭ: a raminea neutru. Chim. Care nu e nicĭ acid nicĭ alcalin. Fiz. Care nu prezenta nicĭ un fenomen electric. Gram. Genu neutru cuvint neutru in unele limbĭ care nu nicĭ masculin nicĭ feminin shi care se numeshte shi eterogen. Verb neutru verb intransitiv. Adv. In mod neutru: a vorbi neutru.

!neutru² s. n. art. neutrul; (forme) pl. neutre

!neútru¹ adj. m. pl. neútri; f. neútra pl. neútre

*neútru² s. n. art. neútrul

neútru/néutru adj. m. pl. neútri/néutri; f. sg. neútra/néutra pl. néutre/neútre

neutru

neutru.

NEÚTRU adj. s. 1. adj. (inv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Pozitzie ~ fatza de...) 3. s. adj. (GRAM.) (ieshit din uz) ambigen (inv.) eterogen. (Genul ~.)

NEUTRU adj. s. 1. adj. (POLITICA) (inv.) neutral. (Stat ~.) 2. s. adj. (GRAM.) (ieshit din uz) ambigen (inv.) eterogen. (Genul ~.)

Neutru ≠ angajat

NEÚTRU RA adj. (< fr. neutre it. neutro cf. lat. neuter nici unul din doi): in sintagmele gen neutru shi vorbire neutra (v.).

POZITZIE NEUTRA pozitzia perpendiculara a manshei in care aeronava primeshte o pozitzie aproape orizontala in timpul zborului.