NEURASTENÍE neurastenii s. f. Forma clinica de nevroza manifestata prin dureri de cap insomnie oboseala depresie psihica anxietate palpitatzii sufocari etc. [Pr.: neu] Din fr. neurasthénie.

neurastenie sf [At: F (1900) 511 / P: neu~ / V: (ivr) nevras~^[1] / Pl: ~ii / E: fr neurasthénie] 1 Boala caracterizata prin tulburari functzionale ale scoartzei cerebrale shi manifestata prin stari de oboseala dureri de cap insomnie depresiune psihica etc. 2 (Pex) Criza de neurastenie. modificata

NEURASTENÍE neurastenii s. f. Boala caracterizata prin tulburari functzionale ale scoartzei cerebrale care se manifesta prin dureri de cap insomnie oboseala depresiune psihica anxietate palpitatzii sufocari etc. [Pr.: neu] Din fr. neurasthénie.

NEURASTENÍE s. f. Boala care se caracterizeaza prin tulburari functzionale ale sistemului nervos (dureri de cap insomnie oboseala).

NEURASTENÍE s.f. Boala caracterizata prin tulburari functzionale ale sistemului nervos care se manifesta prin dureri de cap insomnie oboseala etc. [Gen. iei. / < fr. neurasthénie cf. gr. neuron nerv astheneia slabiciune].

NEURASTENÍE s. f. boala caracterizata prin tulburari functzionale ale sistemului nervos care se manifesta prin dureri de cap insomnie oboseala. (< fr. neurasthénie)

NEURASTENÍE f. Stare patologica constand intro afectziune functzionala a sistemului nervos care se manifesta prin oboseala dureri de cap insomnie etc. [Sil. neu] /

neurastenie f. slabirea nervilor.

* neŭrasténie f. (d. vgr. neûron nerv shi asthéneia boala slabicĭune). Slabirea puteriĭ nervilor: neŭrastenia e de multe cauzata de excesu de munca intelectuala shi duce la sinucidere.

nevrastenie sf vz neurastenie

!neurasteníe (neuras/uras) s. f. art. neurastenía g.d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi art. neurasteníile

neurasteníe s. f. (sil. ne; mf. ur) → astenie

neurastenie niei gen. a.

NEUR v. NEURO. □ ~astenie (v. astenie) s. f. boala caracterizata prin tulburari functzionale ale sistemului nervos; ~odinie (v. odinie) s. f. durere resimtzita pe traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificatziilor sale; ~onichie (v. onichie) s. f. modificari distrofice ale unghiilor care apar in cursul unor boli nervoase.