opțiuni
  • info

11 definiții pentru nesăbuință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

nesăbuință sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) ~săbădu~ / Pl: ~țe / E: nesăbuit1+ -ință] 1 Lipsă de judecată într-o împrejurare dată Si: imprudență, necugetare, nesocotință, (rar) nesăbuire (1). 2 Faptă, atitudine care denotă lipsă de judecată Si: imprudență, necugetare, nesocotință, (rar) nesăbuire (2).

NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. (Rar) Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.

NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire.

nesăbuință f. faptă nesăbuită.

nesăbăduință sf vz nesăbuință

nesăbăduínță (est) și nesăbuínță (vest) f., pl. e. Defectu de a fi nesăbuit. Faptă de om nesăbuit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe

nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NESĂBUÍNȚĂ s. v. imprudență.

NESĂBUINȚĂ s. imprudență, nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

Intrare: nesăbuință
nesăbuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesăbuință
  • nesăbuința
plural
  • nesăbuințe
  • nesăbuințele
genitiv-dativ singular
  • nesăbuințe
  • nesăbuinței
plural
  • nesăbuințe
  • nesăbuințelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nesăbuință, nesăbuințesubstantiv feminin

etimologie:
  • Nesăbuit + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.