optziuni
  • info

7 definitzii pentru nenorocit (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

NENOROCÍT A nenorocitzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care se gaseshte intro situatzie vrednica de plans care este lipsita de noroc de fericire care are de indurat un mare necaz o mare suferintza; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatzii) Care inspira mila tristetze; vrednic de plans dureros trist jalnic. ♦ (Despre starea mediul in care se afla cineva) Care denota o situatzie foarte proasta vrednica de plans; p. ext. sarac saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos funest nefast tragic. 4. Adj. s. m. shi f. (Om) ticalos de nimic. V. nenoroci.

NENOROCÍT A nenorocitzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care se gaseshte intro situatzie vrednica de plans care este lipsita de noroc de fericire care are de indurat un mare necaz o mare suferintza; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatzii) Care inspira mila tristetze; vrednic de plans dureros trist jalnic. ♦ (Despre starea mediul in care se afla cineva) Care denota o situatzie foarte proasta vrednica de plans; p. ext. sarac saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos funest nefast tragic. 4. Adj. s. m. shi f. (Om) ticalos de nimic. V. nenoroci.

nenorocit ~a [At: CRITIL ap. GCR II 152/27 / Pl: ~itzi ~e / E: nenoroci] 12 smf a (Fiintza) care se gaseshte intro situatzie vrednica de plans Si: nevoiash (3). 34 smf a (Fiintza) care este lipsita de noroc. 56 smf a (Fiintza) care este lipsita de fericire Si: nefericit (12). 78 smf a (Fiintza) care are de indurat o mare suferintza Si: nefericit (ivr) mishelos Vz biet. 9 a (D. stari situatzii etc.) Care inspira mila Si: trist jalnic. 10 a (D. starea mediul in care se afla cineva) Care este intro situatzie foarte proasta. 11 a (Pex; d. starea mediul in care se afla cineva) Saracacios. 1213 smf a (Ivp) (Om) sarman. 14 a Mizer. 15 a Care aduce o nenorocire Si: (ivr) nenorocitor (1). 16 a Care constituie o nenorocire Si: (ivr) nenorocitor (2). 17 a Dezastruos. 18 a Nefast. 19 a Tragic. 20 a Detestabil. 2122 smf a (Om) ticalos. 23 smf Termen de dispretz la adresa unei persoane.

NENOROCÍT A nenorocitzi te adj. 1. Lipsit de fericire de noroc; nefericit. Nam sa ma intzeleg cu oamenii aceshtia shi am sa fiu nenorocita! SADOVEANU O. V 638. Cine sa se mai gindeasca la nenorocita de ea in huietul shi bezna acestei noptzi ingrozitoare! VLAHUTZA O. A. 354. Nenorocitul animal fugea facind nishte salturi nebuneshti shi chelalaind intrun chip infernal. CARAGIALE O. II 77. ◊ (Substantivat) La o stinca de sare lucreaza doisprezece nenorocitzi. SADOVEANU O. VI 275. E o nenorocita care sa aruncat inaintea trenului. C. PETRESCU C. V. 38. Nenorocitzii aceia nu veneau ci erau adushi acolo. CARAGIALE O. III 202. 2. Care inspira mila tristetze; dureros trist. Sfirshitul vaduvei lui Irimiavoda a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. SADOVEANU O. VII 172. ♦ (Adverbial) Greshit rau. Nam avut in viatza mea decit un prieten: pe tine. SHi acum vad k alesesem prost nenorocit. DEMETRIUS C. 54.

NENOROCÍT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) v. A NENOROCI shi A SE NENOROCI. 2) Care inspira mila; vrednic de mila; sarac; sarman; biet. 3) rar Care are consecintze dezastruoase; cu urmari extrem de grave; nefast. /v. a (se) nenoroci

nenorocit a. 1. care nu e norocit care e demn de compatimire; 2. care nu izbuteshte: intreprindere nenorocita; 3. funest dezastros: speculatziune nenorocita. ║ m. 1. nevoiash: ajutatzi pe nenorocitzi; 2. ticalos netrebnic: taci nenorocitule!

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

nenorocít adj. m. s. m. pl. nenorocítzi; adj. f. s. f. nenorocíta pl. nenorocíte

nenorocít adj. m. s. m. pl. nenorocítzi; f. sg. nenorocíta g.d. art. nenorocítei pl. nenorocíte

Intrare: nenorocit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nenorocit
  • nenorocitul
  • nenorocitu‑
plural
  • nenorocitzi
  • nenorocitzii
genitiv-dativ singular
  • nenorocit
  • nenorocitului
plural
  • nenorocitzi
  • nenorocitzilor
vocativ singular
  • nenorocitule
  • nenorocite
plural
  • nenorocitzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

nenorocit, nenorocitzisubstantiv masculin
nenorocita, nenorocitesubstantiv feminin

  • 1. Persoana care se gaseshte intro situatzie vrednica de plans care este lipsita de noroc de fericire care are de indurat un mare necaz o mare suferintza; om nefericit. DEX '09 DEX '98
    • format_quote La o stinca de sare lucreaza doisprezece nenorocitzi. SADOVEANU O. VI 275. DLRLC
    • format_quote E o nenorocita care sa aruncat inaintea trenului. C. PETRESCU C. V. 38. DLRLC
    • format_quote Nenorocitzii aceia nu veneau ci erau adushi acolo. CARAGIALE O. III 202. DLRLC
  • 2. Om ticalos de nimic. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi nenoroci DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.