9 definiții pentru nemeșesc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.
nemeșesc, ~ească a [At: (a. 1637) IORGA, S. D. 78 / V: (reg) ~mi~, nă~ / Pl: ~ești / E: nemeș2 + -esc] 1-3 Care se referă la nemeși2 (1-3). 4-6 Care aparține nemeșilor2 (1-3). 9-10 De nemeș2 (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. De nemeș, nobil, boieresc. Mare a fost mulțumirea... iobagilor romîni de la granițe, cînd s-au văzut deodată scăpați de robia nemeșească. ODOBESCU, S. III 524. M-am întrecut Cu cincizeci de cai, Tot cai nemeșești. TEODORESCU, P. P. 57. Cavaleria moldovenească se compunea din toți proprietarii teritoriali, numindu-se oaste nemeșească. HASDEU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nemeșesc a. de nemeș: tot cai nemeșești, tot misiri turcești POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nemeșésc, -éască adj. De nemeș. – Adv. -éște.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nemișesc, -ească a vz nemeșesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nemeșésc adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A82) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nemeșesc, nemeșeascăadjectiv
- 1. Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mare a fost mulțumirea... iobagilor romîni de la granițe, cînd s-au văzut deodată scăpați de robia nemeșească. ODOBESCU, S. III 524. DLRLC
- M-am întrecut Cu cincizeci de cai, Tot cai nemeșești. TEODORESCU, P. P. 57. DLRLC
- Cavaleria moldovenească se compunea din toți proprietarii teritoriali, numindu-se oaste nemeșească. HASDEU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Nemeș + sufix -esc. DEX '98 DEX '09