NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. néglige.

neglijeu sn [At: STAMATI, D. / V: ~ige, ~ije / Pl: ~uri / E: fr négligé] (Frm) 1 Rochie de casă pe care o poartă femeile dimineața Si: (înv) matineu Vz camizolă, capot, halat. 2 (Îe) A fi în ~ A fi îmbrăcat sumar. 3 (Îae) A fi cu toaleta neterminată.

NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Astăzi rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. négligé.

NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Franțuzism învechit) Ținută comodă de casă; haină femeiască de casă (purtată în special dimineața). Neglijeu de mătase. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat cu haine de casă, a avea toaleta neterminată. (În forma neglije) Sînt de-abia îmbrăcată, sînt în neglije, în cel mai mare neglije. NEGRUZZI, S. III 75. – Variantă: neglijé s. n.

NEGLIJÉU s.n. 1. Îmbrăcăminte comodă de casă (purtată dimineața). 2. Starea unei persoane care nu și-a făcut încă toaleta. [Pron. -jeu. / < fr. néglijé].

NEGLIJÉU s. n. îmbrăcăminte feminină comodă de casă (dimineața). (< fr. négligé)

neglige¹ sn vz neglijeu

neglije sn vz neglijeu

NEGLIJÉ s. n. v. neglijeu.

neglijéu (ne-gli-) s. n., art. neglijéul; pl. neglijéuri

neglijéu s. n. (sil. -gli-), art. neglijéul; pl. neglijéuri

NEGLIJÉU s. (rar) matineu. (De dimineață ea purta un ~.)

NEGLIJEU s. (înv.) matineu. (De dimineață ea purta un ~.)